VOLUM I Povestea unei criminale: Criminal || One Direction

Chapter 28

Se pare ca baietii care dadeau petrecerea erau niste prieteni mai vechi de-a lui Emyli, care paresesc campusul anul asta. Imediat ce am coborat din masina am fost izbita de un val de oameni beti care isi faceau de cap, chiar si in strada. Sute de fete sumar imbracate vomitau pe la orice colt, semn ca petrecerea nu incepuse in acel moment.

Am intrat in acea casa, care parea mai mult a circ, si am ramas surprinsa sa vad diferite tipuri de oameni. De la rockeri pana la tocilari. Ce-i drept tocilarii nu erau prea multi, dar totusi erau. M-am asezat langa Emyli pe o canapea, si am inceput sa vorbim cu persoanele din jur. Am baut cateva pahare, dupa care am inceput sa dansam pe mese. Adrenalina era la maxim. Emyli se distra de minune, impreuna cu mine. Dansam spate in spate. Destule priviri flamande erau asupra noastra.

M-am blocat cand am vazut acei ochi albastrii, privindu-ma. Intepenisem. Nu stiam ce sa mai zic sau sa mai fac. Inima imi batea la maxim, iar sangele mi se oprise din curs. Am incercat sa-mi misc picioarele dar nu reuseam. Emyli se oprise si ea din dansat si ma tot intreba diferite lucruri. Incercam sa-mi mut privirea spre ea si sa-i raspund, dar eram prea socata. Acel par blond, ciufulit, ma facea sa-mi pierd mintile.

Am coborat de pe masa si m-am dus glont la el, impingand toate persoanele care-mi iesira in cale. L-am luat de mana hanaracului negru si l-am tras afara din casa, intr-un colt mai retras. Era si el putin socata de ce tocmai facusem, dar nu-mi pasa.

―Ce naiba cauti aici?, tip cu toata forta.

―Linisteste-te! Studiez aici la facultate, raspunde calm.

―Studiezi?, intreb ridicand o spranceana.

―Da, dar aici eu nu sunt Niall Horan, sunt Josh. Sunt aici in secret. Baietii nu stiu, si ar fi bine sa ramana asa, imi spune pe un ton amenintator. Asta ramane secretul nostru. Promit ca nu le voi spune celor din Londra ce nebunii faci pe aici, plus ca nu voi veni prea des aici, deci poti sa linistita, rosteste dezinteresat.

―Bine, dar sper sa te prefaci ca nici macar nu ma cunosti, ii spun  inainte sa plec.

Ah, eram atat de nervoasa,dar si surprinsa. Adica Niall, la aceiasi facultate cu mine ? Doamne, ce intorsatura ciudata. M-am intors inapoi la Emyli, care se pare ca era in bratele prietenului ei, Alex.  Jacob era intr-un colt al camerei fumand, iar pe James nu-l vedeam. Probabil era prin multime. M-am asezat pe un scaun si am inceput sa privesc micul grup de pe podea ce juca “Adevar sau provocare”.  Imi placea sa fiu acolo, adica eram in largul meu. Distractie, alcool, prieteni dubiosi, si rebelitate.

Nu credeam ca facultatea imi va placea atat de mult.

―Haide si tu sa joci, Dev’, spuse unul din tipii pusi in cerc.

Nici macar nu-l cunosteam, dar se pare ca el imi stia numele, si ba chiar imi atribuise si o porecla.  Am zambit, si m-am ridicat de pe scaun. Mi-am facut loc printre cele noua persoane aflate in cerc. Am aruncat priviri tuturor jucatorilor. Am fost surprinsa sa-l zaresc si pe Jacob acolo. Nu parea a fi o persoana care sa joace un astfel de joc.

Dupa ce Emyli il saruta pe James, si Claire, o fata satena bause o sticla de vin, venise si randul meu. Spre ghinionul meu provocarea venea de la Jacob, care parea sa nu am suporte. Il evitam de fiecare data cand comenta la adresa mea.

―Sa vedem ce poate face printesa, rosti dezgustat. Te provoc sa..., ma saruti.

―In visele tale, Zorro, rostesc dandu-mi ochii peste cap.

―Hm, ce lasa, rosti o tipa din coltul camerei.

Mi-am intors privirea spre ea, incercand sa-i transmit toata ura mea.  Si-a dat parul in partea stanga, si a inceput sa faca pasi spre mine. Nu ma interesa ce vroia asa ca decisesem sa ma intorc la joc. In timp ce cantam impreuna cu James si Alec, un tip din Belgia, am simtit cum cineva ma tragea de par. I-am dat peste mana acelui om si m-am ridicat. Era ea. Tipa bruneta, imbracata sobru, care ma facuse lasa. Era plina de cicatrici si tatuaje. Am zarit pe mana ei dreapta un tatuaj identic cu cel a lui Jacob. Diferenta era ca Jacob tatuajul se alfa pe gat.