VOLUM I Povestea unei criminale: Criminal || One Direction

Chapter 48

Imediat ce a iesit din masina, am inceput sa alerg spre el. Eram atat de fericita sa-l revad dupa cateva saptamani. Ochii sai verzi erau acoperiti de o pereche de ochelari negri. Parul sau ciufulit am facu sa zambesc larg. I-am sarit in brate fara sa-mi pese ca puteam cadea jos, amandoi. Mainile lui imi stransera corpul la pieptul lor, caldura dintre noi facandu-se simtita imediat. Ma saruta dulce pe frunte, apoi ma lasa jos, picioarele mele facand din nou contact cu asfaltul rece. Zambetul sau era atat de perfect, si stralucitor. I-am dat ochelarii jos, si l-am privit in direct in ochi:

—Mi-ai lipsit atat de mult, rostesc inainte sa-mi apropii buzele de ale lui. Abia astept sa petrecem aceste zile impreuna, spun zambind.

—Si eu, raspunde scurt, strangandu-ma in brate, pret de cateva secunde. Ai frumoasa, imi sopteste la ureche, inainte sa ma ia de mana.

S-a intors spre masina, deschizand portbagajul.Isi lua bagajul, apoi inchise  portbagajul. Emyli ne astepta in fata cladirii unde era camera noastra. Zambea in timp ce vorbea cu Alex, care se pare ca si el isi dorea sa-l cunoasca pe Louis.

—Ma bucur sa te vad din nou, Lou’, spune Emyli imbratisandu-l. Louis zambi apoi isi muta privirea spre Alex, care parea atat de diferit pe langa el. Erau total diferiti. Alex era atat de rebel, imbracat in blugi largi, un maiou negru si o geaca din piele de aceiasi culoare, pe cap purtand o sapca albastra, ce-I scoatea ochii in evidenta. In schimb Louis, era imbracat elegant, avand in picioare mocasini, panatalonii lui fiind stramti, iar bluza lui alba asezandu-se perfect pe sub sacoul cu manicile suflecate. Au facut si ei cunostiinta, apoi am urcat spre camera.  Eram atat de fericita sa-l vad din nou pe Louis langa mine, sa-l pot atinge, sa-l pot saruta, si sa-l simt aproape. Imi fusese atat de dor de el.

Am pasit cu totii in camera. L-am ajutat pe Louis sa despacheteze, apoi ne-am gandit sa iesim in oras, doar noi doi. Emyli avea deja planuri cu Odrey si Alex, asa ca era ocazia perfecta sa ies doar cu Louis, sa petrecem ceva timp impreuna. La jumatate de ora dupa ce sosi Louis, Emyli disparu, eu si Louis ramanand sa ne pregatim sa iesim.

Mi-am luat o camasa alba, un papion si o fusa neagra mulata. Mi-am lasat parul liber, buclele fiind rebele, aratand perfect. Louis alesese sa-si schimbe sacoul.

Am iesit amandoi din camera veseli, razand pe seama unei cascadorii facute de Harry la repetitii. Desi nu prea ma interesa ce faceau ei la repetitii, trebuia totusi sa-l ascult  pe Louis.

Am coborat scarile rapid, ajungand in fata parcului central al campusului. Mergeam pe aleile pline de petale de flori tinandu-ne de mana. Ma simteam atat de bine in preajma lui. Parca totul devenea mai bine. Zambetul lui perfect lumina orice colt de alee mai intunecat.

—Te simti bine dupa toate cele intamplate?, ma intreba Louis dintr-o data. Gandul meu zbura imediat la faptul ca Alexis a fost ucida, biblioteca a luat foc, am aflat ca Harry a ucis pe cineva, si l-am omorat pe Jacob. Atat de multe evenimente se intamplasera in jurul meu, iar eu pur si simplu am inchis ochii si am mers mai departe ca si cum nimic nu s-ar fi intampalt. Evident nu-I puteam spune lui Louis ca nu-mi pasa de niciunul dintre evenimentele intamplate.

—Oh, e putin cam trist prin campus, insa totul e bine. Nimic ce nu poti rezolva cu un strop de muzica si alcool, rad posomorat, incercand sa fiu cat mai naturala posibil. Nu-mi placea sa-l mint, dar poate “adevarul” in care-l tineam eu era mai bun decat adevarul in care traiam eu. “Nu-l pot pune in pericol… deocamdata”, imi rostesc in minte, incercand sa-mi recapat zambetul.

—Ma bucur ca lucrurile merg bine pe aici, spune lasand capul in jos, atintindu-si privirea spre pamant. Era ceva in neregula cu el, insa nu-mi dadeam seama ce. Se purta destul de ciudat.

—Louis, ce se intampla?, il intreb, oprindu-ne din mers. I-am luat fata in maini, si i-am ridicat capul incat sa-l pot privi in ochi. Clar se petrecea ceva cu el.