VOLUM I Povestea unei criminale: Criminal || One Direction

Chapter 13

Harry P.O.V

Stateam pe pat, in camera surorii mele. Incercam sa-mi dau seama unde ar putea fi; daca a fost rapita, sau daca a fugit ea, daca e vie sau moarta. Totul imi era asa de confuz. Casa era atat de goala si linistita fara ea. Simteam intr-adevar lipsa rautatilor ei.

Priveam tavanul mov, plin de stelute argintii. Incercam sa deslusesc misterul disparitiei, insa nu reuseam nici cum. Oare e bine?

Anne era in spital din cauza atacurilor de panica numeroase. Echipele de cautari nu gasisera inca nimic.

Am coborat jos, unde m-am asezat pe canapea langa Niall. Zayn era in bucatarie cu Liam, iar Louis sedea pe fotoliul din capatul livingului. Incercam sa-mi gasesc puterea sa spun ceva, dar nesiguranta gasirii ei ma afecta.

Vedeam cum picaturi rosii din inghetata lui Niall, se scurgeau pe acel mic betisor din lemn deschis la culoare. Nu stiu de ce, dar parca imi imaginam ca Devil ar fi betisorul, iar acele picaturii rosii al ei sange. Nu e corect si nici frumos, sa imi imgainez asa ceva. Oricat de rea ar fi nu cred ca ea mi-ar putea face rau.

***

Devil P.O.V

Eram in cabana ascunsa a matusii mele, Annalie, decedata cu putin timp in urma.

Nimeni nu stia de cabana, nici macar Harry care ii era nepot de drept. Incercam sa ma concentrez pe alte lucruri, in afara de evenimentele intamplate acum o saptamana.  Toata lumea ma suna pe mobilul meu, pe care il luasem cu mine. Nu raspundeam la nimeni, nici macar lui Carter, de care chiar aveam nevoie in aceste momente.  Nu stiam nimic de nimeni. Eram intr-o padure din Irlanda. Ma acomodasem in cabanuta mica, din lemn masiv. Era destul de spatioasa pentru o pustoaica ca mine.

Nu prea aveam resurse materiale, insa ma descurcam. Situatiile disperate,cer masuri disperate.

Telefonul suna si suna in continuu, asa ca ma decisem sa raspund intr-un final:

―In sfarsit raspunzi, se rasti Carter la mine din partea cealalta a telefonului.

―Calm. Ce vrei?, il intreb relaxata.

―Unde esti? Toata lumea te cauta, spune ingrijorat.

―Hmm, sunt bine unde sunt. Nu ma mai cautati, ok?

―Anne de abia a fost externata, imi spuse cu ingrijorare.

―Ce a patit?, il intreb panicata.

Imi explicase ce patise detaliu cu detaliu. In acel moment m-am decis ca trebuie sa ma intorc, indiferent daca am sau nu o explicatie pentru disparitie.

Am luat primul avion catre Londra, unde ajunsesem in mai putin de trei ore. La aeroport ma asteptau toti, Anne, Carter, Ambie si baietii. Observasem ca Louis si Carter, se certau in spatele unei cabane cu cafea. Dupa imbratisarile primite de la Anne si Ambie m-am apropiat tiptil de locul unde erau cei doi. Tipau unul la altul, ca doi nebuni.Incetasera cand m-au vazut. L-am luat in brate pe Carter, facandu-l pe Louis sa plece, cu ura in vene.

Am plecat acasa, in masina lui Harry, care imi punea tot felul de intrebari plictisitoare. Incercam sa-i raspund la toate, insa erau prea multe, si cereau mult prea multe detalii, pe care nu le aveam planificate in minte, in acel moment. Ajunsi acasa, mi-am trantit micul bagaj langa pat.  Am facut un dus, iar apoi l-am sunat pe Carter, pentru a iesi la o plimbare. Nu imi raspundea la telefon, oare pentru ca era in fata camerei mele, batand la usa nervos? Eram totusi in halat, insa i-am raspuns. Imediat ce am deschis usa i-am intalnit privirea nervoasa. Ochii lui se intunecau considerabil. M-a inpins la o parte pentru a putea intra mai bine in camera mea. Nu stiam ce patise, dar era clar ca e nervos, pe mine.  Am inchis usa, si am asteptat sa zica el ceva.