VOLUM I Povestea unei criminale: Criminal || One Direction

Chapter 25

M-am lasat pe patul moale, incercand sa-mi revin din nostalgie. Am inchis ochii, aparandu-mi instantaneu imaginele cu noi doi sarutandu-ne. Inca simteam atingerile lui  pasioanele pe trupul meu infiebantat. Am fost lasata cu dorinta si cu nevoia de a-l avea langa mine.

Era miezul noptii   si eu inca aveam fantezii cu el. M-am ridicat din pat, si m-am dus din nou la birou, incepand sa-mi scriu eseurile la istorie. Nici macar nu stiam ca la istorie aveam teme, sau ca faceam istorie. Mi-am dat ochii peste cap si am inceput din nou sa scriu. Telefonul incepu sa sune, insa nu-l bagam in seama. Era Carter. Nu stiu din ce motiv chiar nu aveam chef sa vorbesc cu el sau sa-l vad. Si spre binele relatiei noastre sper sa nu fie de vina EL.

Mi-am inchis telefonul pentru ca apelurile de la el deveneau mult prea enervante si dese. Harry ma verifica din jumatate in jumatate de ora sa vada daca mai sunt sau nu in casa. La ce furtuna era afara, nici macar nu mi-ar fi  trecut prin cap sa parasesc casa. 

Zilele treceau, iar eu tot la teme ramasesem. Spre fericirea mea eram la ultimul exercitiu de la fizica. 

M-am imbracat cu o pereche de blugi mov, si cu un maiou albastru, care se asorta cu botinele mele. Am parasit casa fara sa spun nimanui. Eram atat de fericita ca imi voi putea face un tatuaj, dar totusi eram ingrijorata cu parteneriatul meu cu Grem. Ce se va intampla daca eu plec in U.S.A? Daca plec inseamna sa-mi schimb viata radical, si nu sunt sigura ca am nevoie de asta, tocmai acum. Nu ma simt pregatita sa plec din orasul in care am devenit o criminala in serie. Apropo de crime. Am de gand sa-l sun pe Danny, dupa ce voi preda temele directorului.

Am intrat pe holurile scolii, si erau goale, cu exceptia catorva tocilari care faceau pregatire. Au cascat gura larg de uimire cand m-au zarit. Banuiesc ca toti sunt uimiti ca am mai trecut pe la scoala. Acum ca stiu tot ce am pierdut in urma absentelor, sunt gata sa dau si examenele. Nu stiu de ce, dar imi place idea de un colegiu in strainatate. Adica numai gandindu-ma la acele petreceri uriase, si baietii draguti din fratii. “Uite la ce ma gandesc eu in scoala. Ma uimesc uneori.”, imi spun in minte, in timp ce am facut dreapta spre biroul urias al directorului.

Am  batut in usa de doua ori, dupa care m-am poftit singura, apasand clanta cu putere. Directorul, un domn in varsta de 50 de ani, cu chelie, statea ca deobicei cu cafeaua si laptopul in fata, asezat pe scaunul lui din piele italieneasca. Am pus temele pe birou, si fara prea multe discutii am plecat. Odata ce am parasit incinta liceului am fost parca mai libera, si nestresata.

M-am indreptat spre statia de metrou, cand m-am intalnit cu Danny. Se pare ca in acea seara aveam treaba. Si spre bucuria mea, aveam voie sa fiu de fata cand il omoara pe individ.

Am plecat spre casa, singura. Danny avea treaba prin oras, asa ca nu m-a putut duce acasa cu masina lui. Am trecut pe langa bucatarie fara sa o salut pe Anne sau pe Harry care pareau foarte concentrati pe discutia lor de care evident nu-mi pasa. Am urcat scarile spre camera mea in graba. Ajunsa in fata usii, am fost putin socata si mirata, sa vad ca usa e  deschisa. Am inchis-o cu cheia cand am plecat de acasa.

Hm, am facut un pas silentios in camera, si l-am vazut stand pe patul meu fara nicio problema. Nici macar nu si-a tras privirea de pe biblioteca, cand mi-am pus geanta pe pat. Era nemiscat privind pozele prafuite de pe ultimul raft al bibliotecii mele. Parfumul lui dulce era prin toata camera imprastiat, facandu-ma sa ma simt atat de bine. Eram sprijinita de dulapul meu, continuand sa-l privesc, cum sta nemiscat pe patul meu. Pentru un moment am crezut ca am vedenii, insa ma convinse ca e real cand rupse tacerea.

―Mi-a fost dor de tine. Imi pierd mintile, imi spune in timp ce se ridica de pe pat, si se apropie de mine atat de tare incat nu mai aveam nici aer sa respir.