VOLUM I Povestea unei criminale: Criminal || One Direction

Chapter 45

Auzeam niste pasi indrazneti care parca se apropiau de incaperea in care eu si Louis ne aflam. Am sarit amandoi in picioare, incepand sa ne adunam hainele intinse pe parchet. Mi-am aranjat dressurile, apoi l-am rugat pe Louis sa-mi incheie corsetul. Atingerile lui fine inca ma faceau sa tremur.

Usa se deschisese brusc, eu si Louis intorcandu-ne cu fata spre silueta care deschise usa. Louis inca era in boxeri, iar eu doar in corsetul minuscul, si dressurile stramte.

—Ce naiba?, aproape tipa silueta care intra in incapere. La inceput fusesem speriata, insa cand am vazut parul de un saten inchis, si buclele rebele date cu gel, mi-am dat seama ca nu am motive sa fiu speriata. Privirea lui Harry se fixa pe trupul meu, masurandu-ma din cap pana in picioare. Ochii lui se dusesera pe Louis, care se imbraca fara probleme, uitandu-se in oglinda.

—Chiar nu stii sa bati la usa, Harry?, rase Louis asezandu-si sacoul. Privirile celor doi facusera contact, cand Louis se intoarse cu fata spre Harry. Am simtit un fulger deasupra mea, ce imi facu stomacul sa se cufunde in zgomote ciudate. Mi-am luat rochia de jos, si am incercat sa ma imbrac, fara sa mai bag in seama cele doua siluete.

—Iesi afara, Louis, scuipa Harry trecand pe langa el, ajungand la mine, punand mana pe formoarul rochiei mele. Louis incerca sa puna mana pe Harry, insa acesta il bara, soptindu-I ca inca sunt sora lui.Nu mai auzisem acele cuvinte rostite de Harry de mult.Louis isi lasa privirea in jos, isi trecu mana prin par, si se indrepta spre iesire. Harry continua sa-mi incheie fermoarul, pana rochia se aseza perfect pe corpul meu extenuat. Nu-mi vine sa cred, Devil, rosti acesta, intorcandu-ma cu fata spre el, credeam ca poti alege ceva mai bun, continua facandu-mi inima sa-mi bata cu putere. In fine, spuse dandu-si ochii peste cap, vom discuta altcandva despre acest subiect. Acum, trebuie sa-ti spun ceva ce te va  afecta, rosti punandu-si mainile mari in jurul taliei mele. Intre mine si Harry se crea o tensiune pe care nu o mai simtisem niciodata, nici macar cu Louis. Ochii lui ma priveau atent, analizandu-mi fata centimetru cu centimetru. Respiratia lui era alerta, eu devenind ingrijorata. Carter e mort, rosti dintr-o data, dand drumul la tot aerul adunat in plamani. Ochii mei se umplusera de lacrimi, picioarele mele luand-o la fuga spre iesire. Am deschis usa fara sa o mai inchid in urma mea. Ma grabeam spre sala unde era petrecerea, trecand peste treptele scarilor, fara sa ma gandesc ca ma puteam accidenta. Louis era la capatul scarilor privindu-ma ingrijorat. Avea acelasi fel de privire ca si Harry, care ma striga din spate.

Am trecut pe langa Louis fara sa-l bag in seama. Am intrat in sala de bal, unde era liniste. Doi politisti stateau de vorba cu parintii lui Carter. Anne era agitata, mainile ei tremurand. M-am dus direct la Ambie care statea pe scaun, stergandu-si lacrimile cu un servetel mov. In timp ce ma apropia de ea, auzisem si micile avansuri ale lui Niall, care nu era deloc afectat de cele aflate.

—Esti bine?, o intreb pe Ambie, punandu-mi mainile pe obrajii ei.

—Te urasc, rosti printre dinti ochii ei privindu-ma cu ura. L-ai omorat, Devil, nu-mi vine sa cred. Persoana pe care am iubit-o si de care ti-ai batut joc , spuse dandu-mi o palma peste fata. Din fericire nimeni nu era atenta la mica noastra discutie, palma pe care mi-o primisem trecand neobservata. Nu ai pic de mila, ce ti-a facut?, intreba aproape tipand. Nu meriti nimic, Devil. Absolut nimic. Esti un nimic, si sper ca Louis sa fie al tau cosmar, si sa te chinuie, asa cum l-ai chinuit pe Carter in toti acesti ani, si cum aceasta veste ma chinuie pe mine acum. Sa nu ai pace, Devil, rosti inainte sa plece din fata mea. Ma simteam oribil cand ma culcam cu Louis, dar acum stiu ca nu esti demna de nimic, rosti intorcandu-se cu fata spre mine.

—Ce vrei sa spui?, intreb nervoasa, apropiindu-ma de ea.

—Te-am mintit. M-am culcat cu el, rosti inima mea incepand sa bata din ce in ce mai tare.