VOLUM I Povestea unei criminale: Criminal || One Direction

Chapter 37

Nici bine nu ma asezasem pe pat, caci Harry urca in camera sa ma chema in bucatarie pentru a lua cina cu totii. Mi-am dat ochii peste cap si am coborat scarile in urma lui. Masa era aranjata intr-un stil rustic, specific lui Anne. Bob si baietii erau deja asezati, astfel ca eu ramasesem cu locul din fata lui Louis. M-am asezat, incercand sa nu ma uit prea mult la el. Vorbeam cu Emyli cand Anne se aseza la masa, intrebandu-ma cum e la facultate, in jurul nostru asternandu-se linistea.

—Ahmm, e frumos, spun intorcand furlulita in pastele cu sos, din farfurie.

—Si, deci tu si Niall va intelegeti bine?, intreba Bob, facandu-l pe Louis sa se inece.

Toate privirile celor de la masa erau atintite spre mine, facandu-ma sa ma simt putin emotionata si stanjenita. Simteam cum privirea lui Louis ma injunghia. Chiar voiam sa sar peste acea intrebare, insa Bob, si toti ceilalti asteptau un raspuns.

—Hm, sa fiu sincera, ne intelegem de minune, explic zambind. Chiar m-a vizitat de cateva ori, spun, in secret, continui uitandu-ma la Anne care zambea.

—Acum se explica absenta lui, chicoti Bob.

Am luat paharul de apa din fata farfurii mele, si l-am dus la gura,  fara sa-mi iau ochii de la Louis, care avea privirea atintita spre pamant. Anne se pare ca avea o gramada de intrebari pentru mine, si pentru Emyli, care tocmai ce-i povestise lui Anne cum a fost prima saptamana impreuna, ca si colege de camera.

—Si sunteti doar voi doua in camera?, intreba dintr-o data Harry.

—Oh...poii, incerca Emyli sa raspunda, insa am oprit-o dandu-i pe sub masa cu picioril in gamba. Am privit-o dandu-i de inteles ca voiam ca eu sa raspund la acea intrebare.

—Nu, desigur ca nu suntem singure, spun privindu-l pe Louis, care se lasa pe spatarul scaunului cu mainile la ceafa. Sora geama a lui Jesper, este colega de camera cu  noi, raspund cu zambetul pe buze.

—Jesper are o sora?, intreba Harry surprins.

—Desigur ca are. O cheama Alexis, si are 18 ani, ca si Jesper, explica Emyli.

Anne si baietii pareau foarte surprinsi. Probabil nu se asteptau ca ingerul blond cu ochi albastrii sa minta intr-un mod atat de viclean. Acum toti stiau. Louis ma privea urat, acum stiind si el cum e sa afle cineva secretele pe care vrei sa le ascunzi. El a spun de Niall, eu de Jesper, deci eram chit... pentru un moment.

Dupa cina, ne-am retras in camerele noastre. Liam si Zayn alesesera sa se intoarca la casele lor, Louis fiind singurul care ramase. Eu si Emyli am ales sa iesim la o mica plimbare, incalcand regulile lui Anne, cu interzisul iesitului afara dupa ora zece.

M-am gandit sa-i arat imprejurimile casei mele, insa ne indepartasem cam mult, ceea ce nu era o problema majora pentru mine. Afara era foarte frig, semn ca iarna deja se instala peste batrana Anglie.

—Nu ma asteptam ca familia ta sa fie asa, rosti dintr-i data Emyli.

—Asa cum?, intreb.

—Cand citeam articolele din reviste despre tine si Harry, credeam ca certurile dintre tine si el, sunt doar pentru publicitate, insa in seara asta, cand am stat la masa, chiar am simtit o tensiune ciudata, intre voi data, rosti ea fara sa ma scape din ochi. Voi chiar nu va suportati, chicoti ea.

—Nu, chiar nu ne suportam, rostesc.

Ne apropiam de padurea ce ducea spre casa lui Carter. Probabil el era inca plecat. Nici macar nu stiam cand va urma sa-i iau viata, nu mai mai sunase de atunci. Oare era in Germania, sau se intoarse acasa?

Am ridicat din umeri ca pentru mine, si am continuat sa merg, pe bordura de la marginea soselei ude, si plina de frunze ofilite si rupte.

—E ciudat, spuse Emyli oprindu-se in loc, privind luna. Am privit-o confuza pentru un minut. Observa ca nu aveam de gand sa spun nimic, asa ca deschise ea gura. Ai o influenta atat de mare asupra lui Louis, spuse cu vocea joasa.

—Oh, credeam ca ai uitat acest capitol, spun dandu-mi ochii peste cap.

—Sunteti indragostiti unul de altul, spuse serios.

—Doar taci, tip in timp ce alergam spre drumul catre casa.

Incepu si ea sa alerge, insa fara sa ma prinda din urma. In mai putin de zece minute ajunsesem in fata casei. Se pare ca Louis si Harry ascultau muzica, iar Bob si Anne se culcasera. Am intrat in casa in liniste, lasandu-ne incaltarile pe holul lung.

Am urcat scarile spre camera mea, apoi ne-am intins extenuate pe pat.

—Si ce vrei sa faci in prima ta noapte in Londra?, o intreb zambindu-i.

—Pentru ca e prima mea noapte in Londra, nu ar fi corect ca tu sa faci tot ce vreau eu ?, intreba inocent. Am dat din cap in semn de ok, apoi am asteptat sa spuna ideile ei traznite. Atunci, vom merge in camera lui Harry si ne vom baga in seama cu ei, fara un motiv anume, spuse dintr-o data, facandu-ma sa-mi maresc ochii.

—Nici peste cadavrul meu, rostesc ridicandu-ma de pe pat.

—Haide va fi amuzant, rosi ea facand ochi de catelus.

Am lasat capul pe spate pentru o secunda, apoi am iesit din camera, facandu-i semn sa ma urmeze. Camera lui Harry era un etaj mai sus. Am urcat scarile apoi am mers pana in capatul holului. Nu mai fusesem de mult in camera lui. Nici nu mai stiam cum e decorata usa lui.

Desigur ca avea un poster cu One Direction lipit in mijlocul usii. Tot felul de stickere erau lipite pe intrega usa acoperind fiecare particica de lemn.

Am apasat clanta, apoi am impins-o pe Emyli in fata. Cei doi se uitau la noi surprinsi dar si curiosi. Fata lui Harry schita un zambet cand o privi mai atent pe Emyli. Era aceiasi privire pe care le-o dadea si fanelor care ii tipau numele pe la converte, acea privire de flirt, care mie nu-mi placea. Linistea devenea prea romantica, asa ca am spart gheta, dandu-mi drumul la gura, fara sa gandesc.

—Louis!, spun, regretand imediat. Poti sa, ah, sa..., incercam eu sa gasesc ceva.

—Sa ce?, rosti asezandu-se in fata mea, dornic sa spun ceva. Zambetul lui perfect lumina intreaga camera.

—Trebuie sa iau ceva de la magazin, si am nevoie de un sofer, spun rapid, cu ochii inchisi.

Nu mai spuse nimic, ci isi lua hanoracul si iesi din camera, lasandu-ma cu gura cascata.

—Te astept aici, rosti Emyli asezandu-se pe patul lui Harry.

—Nici gand, rostesc tragand-o de mana afara.

—Si ce vei face, ma inchizi in camera?, tipa pe hol

Era o idee extrem de buna. Asa si facusem. Am bagat-o in camera mea, apoi am inchis usa cu cheia, prinzand-o captiva acolo.

—Da-mi drumul, tipa ea.

—Harry e infect, asa ca stai acolo pana ma intorc.

—Dar tu nici nu stii ce vrei sa iei de la magazin, tipa ea. Ma bucur totusi ca esti cu Louis, si nu cu Niall. Voi astepta aici, dar sa vezi ce-ti fac cand te intorci, tipa, amenintandu-ma. 

Daca vreti dedicatie, lasati comentariu.