VOLUM I Povestea unei criminale: Criminal || One Direction

Chapter 14

Louis P.O.V

Tocmai ce auzisem o arma descarcandu-se. M-am repezit spre scarile din capatul coridorului, incepand sa cobor cate trei trepte. Eram speriat. Speram ca Harry sa fie bine.

Ajuns la etajul unde ma despartisem de el, am fost  luat pe sus de o echipa de politisti si medici. Eram confuz.  Nu stiam ce se petrecuse. Am luat-o la fuga printre toti cei prezenti, oprindu-ma in pragul salonului. Devil era jos, intr-o balta imensa de sange. Am simtit cum mi se taie respiratia.

Fara sa spun nimic, am plecat unde am vazut cu ochii. Eram pe un hol imens, ce parca  nu ducea nicaieri. Eram atat de aerian, incat puteai credea ca sunt drogat. Ma balansam de pe un zid pe altul, pierzandu-mi echilibrul din ce in ce mai repede.

Cazusem jos pe podeaua rece, si murdara de sange. Privirea-mi era indreptata spre usa pe care iesea o targa. O targa inconjurata de medici. Stiam cine era pe targa aceea, insa vroiam sa fac ca totul sa para doar un cosmar, din care ma voi trezi.

Realitatea imi zdruncina "dorintele" odata cu plansetul asurzitor a lui Anne. Am inchis ochii incet, incet pana cand nu am mai vazut nimic.

______________________________________________________________________________

Eram pe un pat pufos, inconjurat  de doua persoane. Am deschis ochii cat am putut de mult, incercand sa aflu incaperea in care eram. Aruncand priviri in jur, am zarit-o pe Lottie, ce statea langa pat cu o cana in mana. Aburii ce ieseau din cana ma purtau intr-un fel de transa ametitoare.

Am fost repede retras din mica lumea ce o creasem, de mana fina a surorii mele, imbujorata. I-am atribuit chipului meu palid un zambet. Imi zambise, intrinzandu-mi cana cu ceai.

Nu stiam ce tocmai se intamplase. Ma durea spatele si gatul enorm de tare. Sa nu mai pomenesc de cap, ce parca imi duduia. Ma simteam ca si cum as fi baut intreaga noapte.

―E in coma, Louis!, sopti Lottie privindu-ma in ochi cu tristete.

Imediat imi adusesem aminte tot. Mesajul, spitalul, zgomotul armei, Devil. Am scapat cana din mana, lasand-o sa cada pe parchet spargandu-se. Lichidul fierbinte se imbrastie prin camera, facand atmosfera si mai trista. Cu viteza m-am ridicat din pat, si luand cheile de la masina, parasisem camera val-vartej.

Am pornit masina cu viteza, indreptandu-ma spre spitalul de urgente din centrul orasului. Ajuns, parcasem masina unde vazusem cu ochii, nemai bagand de seama zecile de semne rutiere. Am intrat in spital, asa cum plecasem de acasa; ciufulit, somnoros, imbracat in pijamale, cu fata fada. Am pasit pe holul ce mi-l indruma una din asistentele de la receptie. Am zarit-o pe Anne care iesise din salon, cu lacrimi in ochi. Harry statea nemiscat pe unul din scaunele de pe hol. Carliontii lui erau dezordonati si nepieptanati. Mainile ii erau stranse la piept. Privirea ii era atintita spre tablita de la usa salonului pe care scria "Devil Devona Styles".

Am salutat-o politicos pe Anne, dupa care am cerut permisiunea de a intra in salon. O primisem fara greutate.

Am pasit incet pe pardoseala imaculata din salonul urias. In mijlocul giganticei incaperi albe, se afla patul sobru pe care era intinsa Devil. In jurul acestuia aparate ce pompau sange in trupul ei, si o ajutau sa traiasca. Incercam sa nu fiu prea melancolic. Stiam ca e puternica si ca va trece si pestea asta. Am fost ademenit de florile adunate in jurul patului. Zeci de buchete de flori, ce dadeau pete de culoare camerei atat de sobre. M-am apropiat de buchetul mare de trandafiri rosii, care avea un biletel legat. Era de la Carter. Vesnicul Carter.

Pe bilet scria: " Mereu iti voi fi alaturi, si mereu te voi iubi numai cum eu stiu. Voi fi acolo cand te vei trezi. "

―Mereu tu, spun cu vocea moale.