VOLUM I Povestea unei criminale: Criminal || One Direction

Chapter 27

Se implineau deja trei ore de cand decolasem. Incercam sa nu fiu atenta la telefonul meu care bazaia insistent in buzunarul blugilor mei. Aveam si un partener de zbor. Era un domn, nu tocmai dragut. Vorbea intr-una cu femeile din spatele meu. Eram atat de obosita, si capul ma durea ingrozitor. Mi-am indesat capul in spaatiul dintre scaun si geam, incercand sa ma protejez de zarva facuta de acel om de langa mine. Incercam sa-mi imaginez viitoare camera, viitoarele colege, viitoarea viata.

Privirea imi cazu pe cele doua coliere ce atarnau pe gatul meu subtire. Incercam sa nu ma gandesc la cei doi baieti speciali din viata mea care mi le daruisera. Eram extrem de ingrijorata pentru Carter. Nu mai stiam nimic de el de ceva timp. Stiam ca ma ura, dar totusi tineam la el, si ce s-a intamplat nu fusese deloc corect pentru el. Pur si simplu ma simteam rau pentru suferinta lui, dar totusi tot ce se petrecuse intre mine si Louis fusese atat de dulce si intens, in cat chiar daca as fi putut nu as fi schimbat nimic.

Mi-am scuturat capul, scapand astfel de imaginea cu mine si Louis cand ne sarutam. Ce simtim noi e imposibil. Noi doi suntem atat de diferiti. Nu ne potrivim deloc. El ar trebui sa ma urasca, i-am distrus o relatie cu o persoana pe care o iubea, si am in minte sa-i distrug si viata. Am ura in sange, si oricat as vrea nu pot schimba asta.

In sfarsit aterizasem . Eram putin emotionata. Masina trimisa de colegiu era in fata aeroportului asteptandu-ma. Am zambit scurt la domnul inalt si slabut ce iesi din masina, si imi lua bagajele, asezandu-le cu grija in portbagaj. Am intrat pe locul pasagerului, punandu-mi centura. Banuiesc ca facusem o prima impresie destul de bine, avand in vedere ca tatuajele  imi erau acoperite de un hanorac negru, gros. Se pare ca New Yorkul e mult mai calduros decat Londra. Am ramas tacuta pe tot restul drumului, ezitand sa raspund la intrebarile soferului, care era destul de insistent si curios. Ma simteam destul de bine, avand in vedere ca nu cunosteam pe nimeni.

Odata ajunsi in capuns, m-a indrumat spre biroul decanului principal, pentru a-mi lua orarul, manualele, si cheia de la viitoare camera. Am intrat in cladirea principala, facand stanga pe un hol imens si gol. Probabil vinerea acele cladiri erau mai mult pustii.  Cabinetul era la capatul holului. Ma aflam in fata unei usi din lemn din stejar, vopsit in alb. Usa era bine decorata. Pe o tigla din tabla scria numele decanului, Mr. Jones. Nu prea imi placea numele. Mult prea comun si plictisitor. Mi-am dat ochii peste cap inainte sa apas pe clanta rotunda din otel.

Am fost poftita inauntru de un domn mic si chel, dar destul de simpatic. Imi  sugerase sa iau loc pentru ca are multe lucruri sa-mi adreseze. M-am facut comoda pe unul din fotoliile din fata biroului urias, pe care se aflau sute de carnetele si foi. Un laptop se zarea dupa o poza cu el si cu inca cativa oamenii, care pareau a fi profesori. Speram sa nu imi spuna despre reguli si alte lucruri.

Dupa o ora de discutii, mi-am primit manualele si orarul, dar si o fisa cu profesorii, si o harta a campusului. Am fost informata si despre grupurile de studenti in care nu ar trebui sa ma alatur daca nu vreau sa am probleme, dar oricum unde e numele meu sunt si belele deci nu cred ca voi putea sta de o parte.

Se pare ca dormitorul meu era in cladirea din partea opusa a campusului. Se pare ca, cladirea administrativa era pozitionata intre dormitoarele fetelor si dormitoarele baietilor. “Comunisti!”, rostesc in minte.

Am hotarat sa merg prin micile parculete, pentru a ajunge mai repede in dormitor. Sute, poate chiar mii de adolescenti ma priveau care de care mai ciudat. Unii radeau, altii erau seriosi, si altii clar ma barfeau. Am incercat sa nu ma preocup cu toate fetele care strigau dupa mine. Stiam ca imi vor plati fiecare cuvantel urat rostit, deci nu aveam de ce sa-mi bat capul cu acele lucruri in acel moment.

Am urcat cele doua eraje cu greu, avand si bagajele dupa mine. Ajunsese pe un nou hol, acesta fiind sobru. Era o linistete totala, lumina nu era aprinsa pe intreg culoarul, si nu existau geamuri.