VOLUM I Povestea unei criminale: Criminal || One Direction

Chapter 42

O vacanta nebuna, cere capitole nebune, nu? M-am gandit ca povestea are nevoie de ceva picanterii, si ceva murdar. Imi pare rau pentru limbaj. La partea asta a ajutat un tip, mai mult sau mai putin. 

Va astept cu o parere. 

CemeteryOfBlood, is back, bitches. 

Harry se apropie de patul meu, ajungand langa mine in mai putin de doua secunde. Simteam cum respiratia lui devenea din ce in ce mai alerta. Anne era putin speriata, iar Emyli si Ambie doar putin sceptice.  Harry puse mana pe piciorul meu, continuand sa ma priveasca.

Era unul din putinele momente, in  care eu si Harry ne priveam in ochi. Nu observasem niciodata cat de luminosi erau ochii lui.

—Louis este iubitul tau, rosti Harry, ramand serios, cu privirea spre mine.

—Oh, dar eu credeam ca..., tu esti  iubitul meu, rostesc repede, inchizand ochii.

Harry si Ambie pufnira, zambetul meu strengar disparand de pe fata. Emyli se apropie de Anne si o sfatui sa iasa sa caute medicul care avusese grija de mine.

Harry le opri pe cele doua exact in secunda in care Anne vru sa deschida usa salonului. Se apropie din nou de mine, soptindu-mi la ureche, ca tocmai planul meu se incheiase. Uram faptul ca Harry ma cunostea atat de bine.

—Nu te mai juca, Devil, te vei arde, rosti Harry inainte sa paraseasca salonul, izbind usa in urma lui. Am inchis ochii si am patut cu pumnii in pat, perfuziile mele iesindu-mi din maini. Inainte ca Anne sa se apropie de mine, Louis intra in salon intr-un scaun cu rotile. Era clar ca nu ma mai puteam preface ca nu mi-l amintesc. Harry deja aflase, asa ca nu mai avea niciun rost. Am zambit la vederea lui, apoi m-am dat jos din pat, ignorand-o pe Anne care tipa la mine, sa stau in pat.  Mi-am dus corpul la acelasi nivel ca a lui Louis, reusind sa-l privesc direct in ochi.

—Ma bucur atat de mult ca esti bine, reusesc sa rostesc.

—Si eu ma bucur ca esti bine, desi as fi vrut sa te vad undeva pe hol, sau poate acasa, nu intr-un alt salon, chicoti inainte sa ma sarute pe frunte.

********

One week later

Author P.O.V

Totul parea sa se aseza in familia Styles, desi unul din membrii lipsea. Oare avea un secret care il bantuia? Harry disparuse din oras de cateva zile,  fara macar sa spuna ceva. Tot ce stia Anne era ca plecase intr-o mica vacanta, pentru a se relaxa inainte de craciun.

Devil si Louis, se certau aproape in fiecare zi, “accidentul” schimbandu-l pe Louis, intr-un cosmar. Un cosmar pentru Devil.

Devil P.O.V

—Urasc ce ai devenit, Lou!, tip in cat Louis sa ma poata auzi. Urasc faptul ca ai mai multe tautaje, urasc faptul ca injuri, urasc faptul ca esti dur.

—Uite, se rasti, eu nu ma schimb de cat de haine. Poate nu ma cunosti asa de mult pe cat credeai, rosti gesticuland in fata mea intr-un mod agresiv care ma cam speria. Acea lupta pe patul de spital m-a facut sa-mi dau seama ca nu sunt tipul dragut, amuzant si grijuliu, ci cel rau, care nu are de gand sa mai treaca inca o data printr-o experienta de acest gen.

—Te crezi rau, ă?  Ei bine dacă ai fi acel tip rău de care vorbesti, ai putea sa spui cu tupeu ce ti s-a intamplat. Ai fost impuscat, de cineva care iti vrea moarte, si crede-ma ca cine a facut-o te vrea mort cu adevarat, spun dintii mei inclestindu-se.

—Ce vrei sa spui?, intreba trecandu-si mainile prin parul lui, care crescuse considerabil.

—Vreau sa spun ca persoana care te-a impuscat, nu se intimideaza de atitudinea ta de baiat rau, explic departandu-ma de el.