VOLUM I Povestea unei criminale: Criminal || One Direction

Chapter 18

Buna dragilor. Imi pare rau ca nextul a venit atat de tarziu, insa sunt in vacanta in Italia, si nu prea am timp de scris. Imi ia mult sa scriu, ca sa iasa ceva cat de cat fain.

Acest capitol nu are titlu pentru ca nu mi-a venit nimic in cap, daca voi aveti vreo idee, sunt nerabdatoare sa o citesc. Imi puteti lasa ideile de titlu jos, in sectiunea comentarii:) Spor la citit, si sper sa va placa.

Dupa ce Carter plecase, m-am retras in camera mea. Mi-am periat parul, dupa m-am intins in pat, ca o lenesa, incercand sa-mi incalzesc corpul inghetat. Somnul nu-mi aparuse desi era o ora tarzie. Evenimentele petrecute in aceea seara, imi tot imbrobodeau mintea, ametindu-ma.

Dimineata veni repede, trezindu-ma fara mila. Ploaia ce cadea pe pervazul ferestrei mele ma facea sa inebunesc. Zgomotul era insuportabil. M-am ridicat din pat, si fara sa ma spal, m-am indreptat spre scari. Din bucatarie se auzeau numeroase rasete, dintre care si a lui Harry. Ma intrebam cu cine rade cu atata pofta. Am pasit sfios in bucatarie, si i-am vazut parul lung si blond intins pe spatarul scaunului. Am mutit. Nu stiam ce naiba cauta in casa mea, si mai ales cu Harry.

―Buna dimineata, imi spune zambitoare.

Fara sa-i raspund am pasit mai departe catre frigider.  Se pare ca Anne o agrea destul de bine. In timp ce eu mi-am asezat cana de lapte pe masa, Louis si Niall intrasera si ei in bucatarie, intr-un raset. Am incercat sa fiu neutra si indiferenta fata de prezenta lor acolo. Am vrut sa ies din bucatarie cand Anne intra si ma opri brusc.

―Devil, cred ca ai cunoscut-o pe noul locuitor din casa, spuse ea, obligandu-ma sa stau jos,la masa.

―Daca te referi la Harry, e de mult aici, spus sarcastica, iritandu-l pe Harry care ma stramba.

―Ma refer la Jesper, spuse calma.

―Ce?, tip ridicandu-ma de pe scaun.

―Jesper va locui la noi o perioada. E noua in Anglia si nu a reusit sa-si gaseasca un apartament, imi explica incercand sa nu para nervoasa fata de atitudinea mea.

―Dar Louis?, protestez eu.

―Nu o poate tine, caci pleaca intr-un scurt turneu peste doua zile.

M-am ridicat de la masa nervoasa. Cana de lapte se varsase pe masa, si mai apoi pe rochia verde a frumoasei Jesper. Incercam sa ma pastrez cat mai calma posibil, insa chiar nu puteam. Asta era pedeapsa suprema.

―Vei plati, ii spun incet lui Louis la ureche.

Am plecat mai departe spre camera mea. Am incercat sa-l sun pe Carter, insa nu-mi raspundea. Uitandu-ma pe calendar mi-am dat seama ca era aproape o luna de cand am vorbit ultima data cu cineva din Grem. L-am sunat pe Danny, al carui numar il aveam trecut in telefon, de la ultima convorbire. Imi raspunse vesel. Am vorbit ceva timp. Cam jumatate de ora, in care mare parte, el facea glume. Despre Grem imi spuse, ca vom avea o intalnire, chiar a doua zi. Ce putea fi mai bine? Voi avea ocazia sa imi descarc nervii. Oricat de mult as vrea, nu o pot omori pe Jesper. Sau cel putin nu acum. Voi fi  suspectata, plus ca situatia va fi trista, si chiar am nevoie de un Craciun linistit. Craciunul, ce cuvant frumos. Acum cativa ani era minunat, pe vreamea cand eu si Harry eram chiar apropiati. Si acum mai am ultima poza a noastra in care ne intelegeam. Sta in continuare prafuita pe al  saselea raft din bliblioteca mea. Nu aveam nicio emotie cand o privesc. Nici macat ura. Sunt neutra. De fapt nici macar nu stiu de ce pastrez acea fotografie veche si fara folos. Acele amintiri nu ma ajuta cu nimic. Ba mai mult ma intarata aducandu-mi aminte, de cat de mult s-a schimbat Harry.

Era inca foarte devreme, si eu eram extrem de plictisita. Incercam sa-mi gasesc ceva de facut, insa nimic nu-mi atragea atentia si interesul. Am coborat jos, unde nimeni nu era. Hmm, mai bine singura de cat cu o gloata insuportabila pe cap. M-am asezat pe canapea cu susul in jos. Mai exact ma uitam la televizor cu capul in jos, picioarele fiinudu-mi ridicate de spatarul canapelei moi. Filmul era interesant, daca iti plac zombie mancatori de creier. Da, Warm Bodies. Un film dragut, care are un final oribil, din perspectiva mea.  Nu avea niciun sens, adica un zombie sa se transforme in om, din nou doar pentru ca s-a indragostit? Serios? Porcarie. E ca si cum ai pune Louis si cuvantul "sentimental" in aceiasi fraza.