VOLUM I Povestea unei criminale: Criminal || One Direction

Chapter 16

―Unde mergem domnisoara Styles?, ma intreba zambindu-mi.

―Oriunde vrei, ii raspund, asezandu-ma langa el pe pat.

―Ce zici de Caraibe?

―Perfect, spun zambind.

Hmm, sarise din pat ca un nebun. Prima lui directie fusese trolerul de pe dulapul lui. Incepu sa-si stranga haine si lucruri pe care le aseza perfect in micul lui troler. Cand inchise bagajul ma intreba daca nu merg si eu  acasa, sa ma pregatesc.I-am explicat ca sunt deja gata, si ca bagajele sunt deja in masina lui.

―De unde ai cheile de la portbagajul meu?, ma intreba ridicand din sprancene.

―Nu degeaba sunt aici, rosti Lottie intrand in camera.

Louis nu mai spuse nimic, ci iesi din camera cu zambetul pe buze. Fara sa-mi dau seama ma luase de mana. Nu am zis nimic, ci am lasat ca lucrurile sa merga de la sine.

Pornise masina val-vartej. Afara era racoare, ceea ce-mi convenea si mai mult. Muzica era la maxim. Noi cantam ca doi nebuni, fara sa ne pese de celelalte masini ce treceau pe langa noi. Era total diferit. Incepeam sa cunosc un alt Louis, care surprinzator nu-mi provoca sila.

La aeroport am asteptat cam doua ore sa decolam . Era amuzant ca eu si Louis aveam locuri diferite. El statea langa o batranica senila care tot ii povestea ceva, iar eu langa un tip cam straniu, ce ma intreba din cinci in cinci minute ce mai fac. Nu-mi puteam abtine rasul isteric, care incepea cand il vedeam pe Louis cum se dadea cu capul de scaun. Se pare ca nu-i plac povestile, spuse de batranici.

Cand am atipit, cineva ma stranse de brat. Era Louis, care imi spunea fericit ca am ajuns. Am inceput sa rad de el, cu toate ca eram somnoroasa. Cand am coborat din avion, Louis fusese asaltat de fani. Eu stateam deoparte, si-i spuneam ca nu mai am rabdare. Stiam ca el isi facea doar treaba, dar era obositor, sa stai sa te uiti la el, cum face sute de poze. Intr-un sfarsit terminase. Ne-am urcat intr-un taxi ce ne-a dus direct la hotelul, care era la doar cativa metri distanta de plaja.

―Se pare ca cineva tine cu tine, Louis, ii spun serioasa.

―Poate norocul, rosti el fericit.

Aveam aceeasi camera. Stiam ca  nu e bine, insa nu era nicio sansa sa obtinem camere diferite. Toate erau deja luate, si chiar nu-mi doream sa mergem la alt hotel . Imi placea acela. Era mare, si extrem de frumos decorat. Peste tot lumini, si tapitarii vesele.

Ajunsi in camera, am inceput sa depachetam bagajele. Am deschis fereastra, pentru a lasa aerul sa intre in camera neaerisita.

Stateam pe pat, cand am auzit usa baii inchizandu-se usor. Probabil era Louis, care vroia sa se schimbe. Nu stiam ce avea de gand, dar nici ca imi pasa.

Eram aproape adormita, cand cineva imi blocase lumina soarelui, ce intra pe fereastra larg deschisa. M-am ridicat in coate, sustinandu-mi in asa fel greutatea. Mi-am atintit privirea pe baiatul ce statea in fata mea la bustul gol. Stiam ca e Louis, insa vroiam sa visez. Ochii lui verzi straluceau in intunericul camerei. Am incercat sa zic ceva, insa corpul imi era impietrit.

―Vii?. intreba el serios.

―Unde?, rostesc nedumerita.

―Pe plaja, raspunse dandu-si ochii peste cap.

―Sigur, raspund zambind.

Nu a mai zis nimic, ci parasi camera. Probabil ma astepta jos. M-am schimbat in costumul de baie, de culoare rosie. Era un rosu aprins. Eram clar timida.

Am coborat jos la receptie, unde il zarisem stand de vorba cu o domnisoara blonda. Era si ea in costum de baie.Era clar mult mai frumoasa  ca mine. Parul blond ii scotea in evidenta ochii albastrii. Formele trupului ii erau pronuntate, mult prea pronuntate. Nu pareau sa fie artificiale. Imi era putin rusine sa apar acolo, in mijlocul unei conversatii. Radeau. Probabil Louis o placea, si pentru binele nostru ar fi  bine sa fie asa, pentru ca eu nu simt nimic pentru el. Vorbele zise de Niall, inca ii sunau in cap. Se auzeau de mii de ori, intr-un ecou continuu. Incercam sa imi fac curaj sa ma duc la ei, insa din nou timiditatea aparea. Ma intrebam cum poate o criminala sa fie timida cand vine vorba de asa ceva.Era inca un mister.