VOLUM I Povestea unei criminale: Criminal || One Direction

Chapter 40

M-am trezit buimaca, auzind tipetele ascutite, ce se auzeau din curte. Nu puteam distinge vocile persoanelor care se certau, asa ca hotarasem sa cobor, parasindu-mi patul atat de confortabil. Emyli se pare ca deja se trezise. De Louis nu mai stiam nimic. Am adormit vorbind cu el la telefon cu o seara in urma. Emyli era din ce in ce mai prietenoasa cu baieti, si in special cu Harry, care se pare ca nu era deranjat de prezenta ei in casa. Nu-mi placea mica lor prietenie. Mi-am luat in picioare papucii blanosi, iar pe deasupra maioului negru un hanorac gros, apoi am coborat spre living.

Se pare ca nimeni nu lua micul-dejun, si nici nu se uita cineva la televizorul, care totusi era deschis. Mi-am incrucisat mainile la piept apoi am deschis usa de la intrare. Mai multe masini erau parcate in fata cardului inalt ce imprejmuia curtea casei. Niall, Harry, Anne si Bob, stateau pe banca alba de langa stejarul batran, iar Emyli cu Liam, se jucau cu o minge de fotball.

—Cine naiba tipa?, strig eu, gesticuland cu mainile prin aer, atragand asupra mea toate privirile celor prezenti.

—Draga, vorbeste frumos, rosti Anne, pe un ton superior, ridicandu-si privirea din romanul gros ce-l tinea in mana, spre mine. Mi-am dat ochii peste cap, si ma inceput sa bat din piciorul drept asteptand inca un raspuns.

—Niall si Harry au avut o mica disputa, raspunse Liam scurt, analizandu-mi fiecare gest al piciorului. Am ridicat din sprancene, facandu-l sa inteleaga ca vreau mai mult decat acea scurta explicatie, care nu ma satisfacea deloc.

—E din cauza acelei fete,  Ambie, rosti dintr-o data Emyli, uimindu-ma. De ce s-ar certa ei doi din cauza lui Ambie? Ce-i mai facuse Harry?

—Care a fost faza?, am intrebat, privindu-l pe Harry urat.

—Oh, ti-a trimis asta, raspunse Anne dandu-mi un plic mic si argintiu, ce avea pictat pe el mici floricele. Niall crede ca acelasi lucru il vei face si tu peste ceva timp, pentru ca spune ca Louis e un golan, continua Anne, privindu-l urat pe Niall, care era imbufnat. Harry ridica din umeri, apoi isi muta privirea spre Emyli.

Am luat plicul mai bine intre degetele mele inghetate, apoi l-am desfacut, atenta, fara sa rup vreun colt a plicului. Am scos o bucata de carton aurie, ce stalucea in bataile usoare a soarelui, ce se strecura cu greu printre nori. Am tras-o de tot, si am inceput sa citesc fara sa-mi iau privirea de pe literele italice, de culoare roz. Cand am terminat de citit, am asezat la loc cartonasul in plic, apoi mi-am trecut mana prin par. Eram uimita si socata. Nu-mi venea sa cred ca Ambie se marita. De abia ce implinise optsprezece ani. Niciodata nu si-a exprimat parerea despre maritis, dar cu siguranta nu avusese una prea buna. Mereu a spus ca vrea sa raman singura.

Intrebarea cea mai importanta era: cu cine? Cu cine se putea marita ea? Ma intrebat pe cine cunoscuse in timpul absentei mele, in care, spre tristetea mea, nu prea vorbisem. Imi lipsea.

—Tu stiai?, rostesc spre Anne.

—O desigur scumpa mea, rosti pe acelasi ton superior, cu care obisnuia sa ma trateze atunci cand nu-i convenea ceva legat de mine. Cand am afla ca e insarcinata, acum doua luni, am fost sigura ca urmeaza si o nunta, explica ea, facandu-ma sa-mi maresc ochii. Dar nu-l iubeste, rosti atragand privirile tuturor celor prezenti spre ea. Tatal ei o obliga sa se marite cu acel barbat, doar pentru ca e gravida. Toata lumea stie ca ea nici macar nu-si dorea copilul, ci a fost o greseala, continua privindu-ma cu indiferenta.

—Doar nu crezi ca asta voi pati si eu, nu?, intreb incrucisandu-mi mainile la piept.

—Sunt sigura ca va protejati, rosti ea, zambindu-mi, amintinu-mi ca Louis nu folosise asa ceva. Pentru un moment am fost panicata, dar apoi imi trecuse.

Masina lui Louis fusese parcata langa cea a lui Niall. Se facu vazut, dupa inca doua minute, in care se plimba pe langa masina lui, umbland prin portbagaj. A pasit pe alea cimentata, ce ducea in fata casei, zambind. In mana  dreapta avea un buchet imens de trandafiri rosii, iar in cea stanga in ursulet la fel de mare ca si buchetul de trandafiri. Fara sa ma mai gandesc, am alergat spre el, cazandu-i direct la piept. Desi nu putea sa ma imbratiseze se chinui macar sa-mi atinga putin spatele. Mi-am dezlipit corpul de a lui, apoi am lasat-o pe Emyli sa i-a trandafirii si ursuletul, pentru ca Louis sa ma poata lua in brate. Louis ma invarti de cateva ori prin iarba uscata din gradina de flori a lui Anne, apoi ma saruta scurt pe buze.