VOLUM I Povestea unei criminale: Criminal || One Direction

Chapter 39

Inca o tineam strans la piept. Reusise intr-un final sa adoarma.  Desi fusese o noapte lunga nu ma simteam deloc obosit, si chiar daca as fi fost nu cred ca as fi putut dormi. Emotiile inca explodau in mine, tinandu-ma treaza.

Ii mangaiam pielea alba, incet si delicat, fara sa o trezesc. Parul ei lung si buclat statea intins pe cersaful alb. Afara soarele se ridica din negura noptii, luminand orasul. In mintea mea inca se derulau imagini ce alacatuiau filmul ce tocmai se incheiase. Zambeam fara incetare. O priveam in fiecare secunda, fara sa-mi mut privirea spre alt lucru din incapere. Atentia mea era doar a ei, la fel ca si trupul, inima si sentimentele. I-am mangaiat obrazul rosu atingandu-i si genele fine si maronii din cand in cand.

Priveam tavanul, cand am simtit trupul ei cum se foieste sub cersaful subtire. I-am dat parul de pe fata la o parte si i-am zambit. Deschise ochii. Zambetul ei imi lumina dimineata odata cu privirea ei blanda. I-am sarutat fruntea, apoi am lasat-o sa se ridice in fund. Privea in fata la usa de lemn ce nu fusese deschisa de cand ea intra. Ii priveam spatele ce avea mici tatuaje pe el. M-am ridicat la nivelul ei, privind-o, acum din profil. Era atat de perfecta. Simteam cum inima imi batea din ce in ce mai tare.

—Te iubesc, rostesc sarutandu-i umarul.

Capul ei se intoarse spre mine, privirea ei fiind atintita spre chipul meu. Zambi, si-mi mangaie obrazul delicat, mana ei cazand pe pieptul eu, analizand fiecare tatuaj pe care il aveam.  Oricat de mult mi-ar fi placut sa ma stau cu ea in pat, tinand-o strans in brate, trebuia sa mergem la ceilalti. Inca nu stiam ce scuza voi gasi.

—Cred ca trebuie sa coboram, rostesc cu o urma de tristete in glas.

—Sigur, Niall cred ca..., se opri stanjenita de privirea mea care era acum plina de furie. Scuze, rosti ea incercand sa ma atinga, insa ma ferisem. Se lasa pe spate, oftand, eu ramanand in aceiasi pozitie privind in fata inca nervos. Numele acela devenise dintr-o data ceva ce uram. I-am atins piciorul prin cersaf, facand-o sa se intoarca cu spatele spre mine, aratandu-mi ca era suparata. Desi deobicei, aceste mici gesturi ne aduceau o cearta, imi placeau. M-am lasat pe spate, atingandu-i spatele cu buzele.

—Trebuie sa mergem, rostesc la urechea ei.

—Nu vreau, tipa ea. Imi e rau, rosteste panicandu-ma.

—Iti vei reveni, spun incercand sa nu par panicat. Daca vei manca ceva cu siguranta vei fi bine, spun ridicand-o la nivelul meu.

Ma privea in ochi, incercand sa-mi spuna ceva, ce nu puteam incetelege. Fara sa mai spun ceva, m-am dat jos din pat, adunandu-mi hainele si m-am imbracat rapid. Privirea ei zbura prin camera fara sa ma priveasca macar pentru o secunda. I-am zambit, cand in sfarsit privirea ei ajunsese la mine.

—Nu vii?, o intreb apropiindu-ma de usa.

—Daca cobora amandoi vom da de banuit. Mai stau zece minute si vin, spune trista.

Am iesit din camera fara sa o mai privesc. Am inchis usa in urma mea, si m-am apropiat de scarile. Se pare ca toata lumea era adunata in bucatarie, deci micul-dejun era pregatit.

Devil P.O.V

Incercam sa ma misc insa nu reuseam. Fiecare miscare pe care o faceam imi provoca durere. Oasele mele erau atat de amoritite, parca as fi dormit zile intregi. M-am dat jos din pat, facand contact cu lemnul rece al parchetului. Cersaful ce imi avcoperea corpul, atarna pana in pamant asemenea unui vual. Mi-am adunat hainele si m-am imbracat cat mai rapid posibil. Am lasat cersaful acela jos, fara a putea sa-l ridic. M-am asezat pe marginea patului analizand intamplarile din ultima noapte. Mi-am intors privirea spre cersaful alb ce inca statea intins pe pat, patat de sange. Nu aveam idee ce sa fac cu el. Anne cu siguranta si-ar fi dat seama daca-l duceam la spalat, iar eu nu puteam sa-l curat, fara ca cineva sa ma descopere. Am luat toate cersafurile si le-am ascuns intr-o lasa din metal, ascunzand-o sub pat.