VOLUM I Povestea unei criminale: Criminal || One Direction

Chapter 23

*** 

Tocmai ajunsesem acasa. Eram atat de nerabdatoare sa aflu adevarul despre trecutul meu. Carter era putin retinut fata de acest subiect. Stiam ca il deranjeaza aceste nascociri ale mele, insa vroiam sa-mi stiu provenienta. 

Am deschis dosarul gros si am inceput sa rasfoiesc ca un copil acele file proaspat imprimate. Eram atat de fericita incat nici macar nu stiam de unde sa incep. 

Am ales.  Am inceput sa citesc, in timp ce Carter statea la geam jucandu-se cu un pix pe care-l tinea pe nas, incercand sa-l pastreze acolo. Am chicotit cand l-am vazut, dupa care mi-am retras din nou privirea in foile aflate pe genunchii mei.

Stateam nedezlipita de acele foi. Era ora trei noaptea, iar eu inca imi delectam pupilele cu acele date. Deveneam din ce in ce mai surprinsa cu fiecare rand citit. Ochii  stralucitori a lui Carter se inchideau incetul cu incetul. Am gandit ca este corect sa inchid acel dosar  si sa-l las pe Carter sa se culce. Se intinse extenuat pe patul meu mare si pufos. Eu am decis sa-mi iau dosarul si sa cobor in bucatarie, unde sper ca nimeni nu se afla. 

M-am asezat la masa, si am inceput sa citesc cu atata pasiune si curiozitate, incat nici macar un cutremur nu m-ar fi oprit. Totul devenea din ce in ce mai interesant. Ajunsesem la partea care ma interesa cel mai tare: PARINTII MEI. Se pare ca nu au avut niciun job legal, deci spiritul de criminal era ceva normal.

*** 

O mana rece mi-a atins gatul facandu-ma sa tresar. Era Harry, somnoros si ciufulit. Era cam ora sase dimineata. Afara incepea sa se lumineze, sau cel putin asa ar fi trebuit, dar se pare ca norii fumurii nu erau departea soarelui. Mi-am ridicat capul de pe masa, si am inceput sa strang acele hartii imprastiate . Harry se uita ciudat dar totusi neinteresat. Se aseza la masa dupa ce se servi cu o cana cu lapte din frigider.

In timp ce eu imi cautam telefonul, luase cateva foi din dosarul, de acum botit. Cand mi-am gasit telefonul si m-am intors cu fata la el, am fost putin enervata de faptul ca mi-a calcat intimitatea. Citea cu patos acea foaie ce o tinea cu ambele maini. Era atat de atent la fiecare cuvant si rand.

― Ce faci?, il intreb surprinsa. 

Isi ridica putin capul, ajungand cu ochii fulgeratorii la mine, privindu-ma cu blandete. Lasa foaia jos, si zambi larg, aratandu-si dintii perfecti. 

― Vroiam sa vad doar ce te-a captivat  o intreaga noapte, raspunse ridicandu-se de la masa. 

Scaunul facu putin zgomot in urma lui. Puse paharul in masina de spalat vase, dupa care reveni la masa, de unde lua o alta foaie, incepand din nou sa citeasca cu interes. Nu credeam ca trecutul meu putea fi atat de captivant. 

Vroiam sa-i trag hartiile alea din fata, insa eram prea obosita pentru o cearta, plus ca Anne urma sa se trezeasca pentru a pleca la servici si nu vroiam sa vada o alta scena de-a noastra. 

In timp ce ma delectam cu cativa biscuiti glazurati, telefonul incepu sa sune zgomotos. Harry il lua citind astfel cine era apelantul. Mi-l intinse putin incruntat. I-am smuls telefonul din mana, si am iesit din bucatarie cu viteza. Era cineva din Grem. Nu stiam mai exact cine. Toti ma suna de pe acelasi numar, in afara de Danny. 

Am raspuns si am fost uimita sa aud, ca in sfarsit avem o alta misiune si de aceasta data aceam voie sa iau parte la procesul de omorare. Abia asteptam. Chiar imi lipsise acest job. Nu am mai avut de mult actiune. Mi-as dori ca Grem sa-i omoare si pe natafleti intr-o zi, sau mai bine aceasta misiune sa-mi fie mie data. As fi onorata. 

M-am intors in bucatarie, imediat ce am inchis apelul telefonic. M-am asezat la masa cu sfiala, privind fata lui Harry care parea foarte ingrozit. M-am ridicat imediat ce mana lui dreapta s-a dus la ceafa in semn de uimire, si groaza.  M-am dus in spatele lui si am inceput sa citesc si eu acele randuri care-l uimisera atat de tare. Scria ca presupusul meu tata ar fi fost omorat. Se pare ca tot in acea zi eu si sora mea am fost rapite. Cum e posibil? Adica am o sora? Nu-mi vine sa cred. Oare mai traieste? Oh, stai, banuiesc ca e aceiasi fata despre care vorbea acel domn in acea scrisoare. Am ramas uimita. M-am lasat in jos pe usa frigiderului rece. Tot ce stiam despre trecutul meu a fost o minciuna. Mi s-a spus ca am fost singura la parinti, si ca ei nu m-au vrut, dar pana la urma am fost rapita. Cat de groaznic. Inteleg ca nu a fost un om tocmai demn de rai, dar totusi. 

In maxima tensiune ce era in incapere, telefonul incepu si el sa sune. Harry ma anunta ca era Danny. Mi-am pus mana la gura cand tocmai imi dadusem seama de cel mai groaznic lucru. Eu, si acea fata, presupusa mea sora puteam fi acele fete pe care Danny le cauta. Daca va afla, ma va omori fara sa clipeasca.

Am intrat in cea mai mare belea. Si nici nu-l pot omori. Grem are oameni prea buni, care ma intrec cu adevarat. Ar afla ca eu l-am omorat si eu as urma. 

Dar daca nu ma pot salva pe mine, poate pe ea  o pot. Vreau sa o gasesc. Vreau sa o protejez  si sa o salvez. 

Harry ma ridica de jos, incercand sa ma readuca la normal. Anne cobora scarile, iar Harry era din ce in ce mai stresat. Chiar cred ca lui Anne nu i-ar conveni sa afle ca stiu totul. 

Era prea tarziu. Anne se napusti asupra dosarului si incepu sa citeasca printre randuri. Era nervoasa, intregul corp incordandu-se. Ochii i se intunecasera considerabil.

― Nici sa nu te gandesti sa o cauti, Devil, spuse ea, aruncand dosarul in gunoi, dandu-i foc imediat. 

―Stai, protestam eu, prea tarziu. Dosarul era deja in flacari. 

Am plecat nervoasa in camera mea, unde m-am trantit in pat langa Carter.Am fost acoperita de doua brate fierbiti. Vocea lui se auzi in intreaga camera. Tocmai imi rostise ca toate se vor aranja, si ca voi sti totul. 

Chiar vreau sa stiu. Atat de mult foi necitite au fost arse. 

Hey dragilor, desi nu am terminat de editat povestea m-am gandit sa pun un nou capitol, ca sa nu va plictisiti. Sper sa va placa, desi nu e asa de interesant, insa un lucru va spun, si ar fi bine sa il tineti minte pe viitor: NU E CEEA CE PARE. O sa va dati seama cand va veni timpul de cele spuse.

Va astept cu o parere, si o doamne. Sunt atat de fericita. Povestea are un succes pe care nu mi l-am imaginat niciodata. Nici nu aveam tupeu sa ma gandesc la un asemenea succes. Stiu ca mai sunt povesti, cu succes si mai mare ca al meu, insa pentru mine inseamna mult. Si sper ca merita sa-mi storc creierii pentru idei cat mai originale si palpitante.