VOLUM I Povestea unei criminale: Criminal || One Direction

Chapter 7

Adierea vantului imi mangaia pielea uscata si bronzata. Incercam sa nu ma uit prea mult la Carter care amutise deja. Modul in care ma privea era enervant. Ma judea cu privirea lui intensa. Stia ce fel de fire sunt. Stia ca sunt in stare de orice. Mirarea lui ma surprindea.

La un moment dat privea lui se intuneca. Nu ma mai judeca, ci ii era frica. II era frica de mine. Trupul sau era incordat. Statea in aceeasi pozitie de 10 minute intregi. Privirea lui trecea de peisajul din fata noastra. Era complet priedut. Nu scotea nici un cuvant, iar respiratiile ii erau din ce in ce mai rare. Incercam sa ma apropii de el, insa tinea cu duritate o bariera intre noi. 

― De ce te temi? intreb, glasul fiindu-mi calm. 

― Ma vei omorî, nu? fu singura lui curiozitate.

―Crezi ca as putea sa fac asa ceva? am raspuns luandu-i mana in a mea. 

―Ambie stie, Devil. A aflat. Nu am vrut, rosti lasandu-si capul in pamant. 

In acel moment furia mi-a patruns prin vene. Am simtit atat de fierbinte mania in sangele meu.

―Cum a aflat? rostesc cat mai calma posibil.       

― M-a auzit cand vorbeam cu tine la telefon, rosti ridicandu-si ochii spre mine. 

Parea atat de speriat. Ii era frica de mine si de faptul ca as putea sa-l omor in orice secunda. Mi-am dus mana dreapta pe obrazul sau si l-am mangaiat usor. Voiam sa stie ca nu ii voi face niciodata ratu. Ca nu am puterea sa ii fac lui ceva rau.

M-a cuprins imediat in brate. Ma strangea atat de tare la pieptul sau. Ii simteam inima batand atat de tare. Caldura corpului sau facu ca furia din venele mele sa se retraga. Trupurile noastre aveau o chimie perfecta. 

Carter m-a condus acasa in acea seara. Era o seara linistita, specifica Londrei. 

Eram pe cale sa deschid usa casei, cand am auzit tipete intre doi barbati: Harry si Louis.

Mai mult ca sigur ceid doi aflasera de biletul scris de mine. Am stat cateva secunde in fata usii, apoi am intrat incet fara sa ii deranjez.

Am intrat in living si m-am sprijinit de peretele din spatele lui Harry. Cearta devenea serioasa. Louis era extrem de nervos. Practic isi iesise din minti. Si-a trantit laptopul de parchet, apoi a cazut pe canapea.

Am intervenit intre cei doi  cand am vazut ca nu se mai puteau controla. Harry isi lua telefonul si cheile de la masina si iesi afara din casa. Cateva minute mai tarziu masina lui iesi din garaj  

Louis cazu langa fotoliu. Lacrimi i se prelingeau pe obrajii sai palizi.

Am plecat spre camera mea lasandu-l singur sa isi planga suferinta. 

Nu stiu daca ma simteam bine sau nu, dar inauntrul meu se dadea un fel de lupta. Nu eram tocmai obisnuita cu sentimentul de vina. Si era ciudat pentru ca dintr-o data in jurul meu era atat de multa tristete.

Am iesit din camera imbracata in tinuta mea negra, cu masca in geantuta mica. Louis era inca in living, insa de data asta pe canapea. Am plecat fara sa-l privesc sau sa-I spun ceva. Am plecat pur si simplu.

Mergeam pe strada goala in cautarea unei noi tinte. O tinta usoara, preferabil o fata, tanara, care sa-mi provoace dezgust cand ii privesc fata.

Vantul batea lin defacandu-mi parul. Fata mea era mangaiata de adierea tomnatica. De departe de auzea apa marii izbindu-se de diguri. 

Am mers pana ce am dat de un club select plin de petrecareti beti si fara griji.

Dintr-o data o zarisem. O tanara de 16 ani cu o siluete de invidiat. Un par blond ca de papusa. Era imbracata decent fata de alte fete care se invarteau in jurul clubului.