VOLUM I Povestea unei criminale: Criminal || One Direction

Chapter 24

M-am ridicat din pat imediat ce am auzit usa camerei deschizandu-se brusc, facand zgomot. Am zarit-o pe Anne cu niste foi in mana, si cu o privire care cu siguranta nu inspira iubire. Era furioasa. Imediat l-am vazut si pe Harry alaturandu-se ei. Carter deschise si el ochii, aratandu-si bustul gol in fata celor doi.

―Stii ce e asta Devil?, ma intreba ea nervoasa, apropiindu-se de pat, tragand de plapuma ce ma incalzea. Frigul din camera imi facu pielea de gaina.

―Am castigat la lotto?, raspund cu o intrebare, zambind incercand sa o mai imbunez.

Imi tranteste foile la marginea patului, iesind din camera cu viteza, trantind in urma ei usa. Harry inca era in camera privindu-ma cu un zambet malefic pe fata. Il uram. De ce mai statea inca in camera mea?

Carter se ridica din pat, luadu-si tricoul pe el. Lua foile de pe pat si le citi. Ochii lui se facusera cat cepele cand a terminat de inspectat acele foi.

―2356, de absente? De cand nu ai mai fost la scoala?, ma intreba el uimit.

―Pf, nici nu mai tin minte, ii raspund lasandu-mi corpul sa cada lenes pe spate, scufundandu-ma intre perne.

M-am imbracat si am coborat jos, unde Bob si Anne discutau pe un ton ridicat despre multitudinea de absente pe care le aveam. Cu singuranta erau ingrijorati de universitatea, la care mai mult ca sigur nu voi intra. Nu inteleg de ce eu trebuie sa fac o universitate si Harry nu. Harry era acum sprijinit de canapea, urmarind intreaga scena. Am intrat in bucatarie, in spatele lui Carter, privind-o pe Anne cu o fata de catelus. Chiar nu aveam chef de o cearta cu ea in acea dimineata. Cum de am facut atat de multe absente? Parca eram in vacanta.

― Carter, parintii tai te asteapta acasa, ii spune Anne pe un ton dusmanos.

―Hm, multumesc doamna Anne. Pa, scumpo, spune parasind bucataria, si mai apoi casa.

―Chiar trebuia sa faci replica sa sune atat de urat?, o intreb cu vocea rece.

―Nu vreau sa ma cert cu tine, dar nu tu termini liceul, domnisoara. Trebuie sa mergi la o universitate, imi spune ridicandu-se de la masa, si dandu-mi un pahar cu lapte.

―Dar cine are nevoie de universitate?, intreb incercand sa-mi pastrez calmul in tonul vocii.

Ah, urasc cand sunt fortata sa fac ceva ce nu vreau. Ce se va intampla cu Grem, daca plec la universitate, tocmai in U.S.A? Sunt sigura ca Anne ma va trimite cat mai departe de acest loc, pentru a fi sigura ca nu ma pot tine de prostii in continoare. Pe cine imi voi varsa eu nervii, acolo? Campusurile sunt pline de paznici, si cu siguranta voi da peste o colega de camera plictisitoare, care sta cu nasul doar in carti. Cat de plictisitor. Cu toate ca petrecerile din weekend nu suna atat de rau…

Hm, nu! Cred ca vreau sa raman in batrana Londra. Nu imi place sa schimb clima, si nici locuinta. Imi place pozitia mea pe glob.

―Devil, ai noroc ca am vorbit cu profesorii, si iti mai dau o sansa. Ai doua saptamani sa recuperezi tot ce ai pierdut, inclusiv temele, imi spune calm, de parca ar fi ceva usor.

―Serios? Doua saptamani? Imi pot da si doi ani ca nu voi reusi, spun incercand sa parasesc bucataria.

―Devil!, tipa ea autoritar in urma mea. Trebuie sa te duci la facultate fie ca vrei sau nu. Esti pedepsita sa stai in casa, doua saptamani, sa-ti termini temele, imi spune trantind cu unul din prosoape de masa.

―Hmm, si mie ce-mi iese la aceasta “afacere”?, intreb incercand sa obtin ceva mai mult decat plecarea definitiva de langa Harry, si familia perfecta.

―Ce vrei?, intreba Bob pe un ton calm.

―Vreau sa-mi fac tatuaje!, spun serioasa intorcandu-ma incat sa-i vad privirea lui Anne.