VOLUM I Povestea unei criminale: Criminal || One Direction

Chapter 43

Acasa. Un cuvant minunat, nu? Desi abia asteptam craciunul, acum parca as vrea sa-l aman,pentru mult timp. De cand Harry a fost arestat, totul merge si mai prost. Am incetat relatia cu Louis pentru un moment, si nu pentru ca asa am vrut, ci pentru ca a plecat. Unde? Mi-as dori sa stiu. Craciunul se apropie, iar totul este un dezastru.

Emyli se pregateste de plecare. Ne-am certat. Se pare ca mica mea colega de camera, a cazut in patul unei persoane pe care o urasc. Niall. Credeam ca il uraste. Mereu imi spunea ca e ca un copil mic: balos si insuportabil. Ah, singurul lucru care ma calmeaza este arma. Arma ce sta in mainile mele, acoperite de o pereche de manusi negre din matase, ce-mi mangaie pielea fina. Incerc sa ma concentrez pentru a curma suferinta lui Carter, prietenul meu, ce sta in fata mea, asteptand sa-l omor.  Stiu ca pot sa o fac, si desi m-as fi asteptat la lacrimi, si suspine, sufletul meu e rece, la fel ca la inceput. Faptul ca sunt pe punctul de a-mi omorî  cel mai bun prieten nu ma afecteaza, candva, intr-o si in care sangele meu v-a ingheta, il voi ucide si pe Louis. Inima inca neaga aceasta idee, insa mintea, si ochii de abia asteapta sa-l vada plin de sange.

Trecand peste toate nebuniile din viata mea, inca tineam un pistol in mana, indreptat din pacate spre una din putine persoane pe care le iubeam cu adevarat: Carter. Daca mi-ar fi cerut cu cateva luni in urma sa-l omor, as fi tipat, si as fi spus nu, dar acum chiar am nevoie de moarte... indiferent ca e a lui.

Am incarcat arma, si am asezat-o intr-un unghi perfect, care sa-mi asigure moartea lui dintr-un singur foc.  Vedeam obrajii rosii a lui Carter cum se umpleau de lacrimi, la fel ca trupul meu de regrete. Imi aminteam la nesfarsit de Louis, si de cat mi-am dorit ca totul sa fie bine. Am luptat atat pentru ce? Ca el sa devina un nesimtit care dispare atunci cand am mai mare nevoie de el?

Cum as putea sa adorm cu altcineva langa mine?

—Haide odata, tipa Carter trezindu-ma din mica mea transa, destul de intensa, care-mi provoca dureri de cap insuportabile. Mainile mele se incordasera putin, intinzandu-le la maxim in fata, in directia in care era Carter. Devil, rosti incet. Nu uita sa iei masina mea de aici, da? Si sa-i omori, pe toti cinci, da?

Am incercat sa dau din cap, insa ultima intrebare imi pusese la incercare cele doua sentimente atat de puterinice si opuse. Incercam sa-i evit  privirea, insa ma urmea peste tot cu ochii lui caprui, angelici.

—Da?, tipa el incat pasarile de pe crengile copacilor, sa isi i-a zborul.

—Da!, tip, doua lacrimi scurgandu-mi-se pe obrajii reci, si palizi.

—Te iubesc, rosit inainte sa apas pe pistol. Glontul il lovi direct in inima, sangele aparand imediat pe camasa lui alba. Am incercat sa-mi abitn tipatul, ce se izbea de peretii corpului meu. Am cazut jos fara sa-mi pese de pantalonii mei negri ce se puteam murdari. Corpul lui era intins pe pamantul rece si sobru, ce  il castigase.

Parul meu atingea pamantul ce parca ma inghitea. Strangeam in pumni bucati de noroi uscat, ce pareau a fi niste stele din piatra, frumos sculptate. Mi-am sters lacrmile, apoi m-am ridicat de jos cu toata forta pe care o aveam. M-am apropiat de corpul lui, lasand ca arma sa cada pe trupul lui, murdar de sange. As fi vrut sa-i mai sarut odata fruntea, insa era prea periculos.Chiar si cea mai mica atingere, imi putea duce viata dupa gratii.

Am inceput sa fug, la marginea padurii, spre masina lui Carter. Imediat ce am zarit-o, am scos cheile din buzunar, si m-am apropiat de ea. Am deschis portiera, si in mai putin de cinci  secunde am pornit motorul.

Mai erau doar doua ore pana la nunta lui Ambie. Nu am crezut ca voi ajunge sa o vad pe Ambie maritata. Prietena mea rebela, isi gasea si ea sfarsitul, in alt mod desigur.  Mi-am deschis telefon, verificand fiecare mesaj de la Anne si Ambie, care cu siguranta ma asteptau. Cautam  curioasa printre mesaje, daca era si unul de la Louis.

Inima mea parca se bloca, cand isi daduse seama, ca nu era nici un mesaj de la el.Am accelerat nervoasa, calcand pedala pana la maxim. Maneta schimbatorui de viteaza era dat la maxim, masina gonind pe strada. Singurul lucru pe care il adoram la cartierul din care stateam , mica prapastie de la capatul strazii. Am schimbat viteza, ajungand la a treia. Aproape de prapastie, am sarit din masina, lasand-o pe aceasta sa cada.

Trupul meu cazu pe strada rece si murdara. Mi-am sters fata de murdarie, apoi am inceput sa fug spre casa. Se pare ca dintre norii cenusii ce picaurasera intreaga dimineata, iesea soarele, maiestos, stralucind ca intr-o zi de vara. Mi-am privit ceasul de la mana. Doar o ora si patru zeci de minute pana la nunta lui Ambie, si doar doua zile pana la Craciun. Am incercat sa fac o pauza, insa picioarele alergau singure, fara sa-mi mai asculte celelalte cerinte.

Intr-un final ajunsesem in fata casei. Masina lui Bob era spalata, si decorata conform cerintelor drastice ale lui Ambie. Mi-am scos manusile, si am intrat in casa ca un vartej. Se pare ca Harry fusese scos din inchisoare. Probabil fata isi schimbase acuzatia, intr-o critica... buna. Anne era deja imbracata in timp ce eu eram murdara din cap pana in picioare.

—Unde ai fost?, tipa Anne. Ah, nu conteaza, treci in dus, Niall, ti-a adus tinuta. Este in camera ta. Ma duc sa o pregatesc, rostea Anne fara sa mai respire.

Am dat din cap in semn ca inteleg si adu tot ce-mi spune. Am urcat scarile catre camera mea rapid, dezbracandu-ma pe drum aproape de tot. Am deschis usa din camera mea, hanoracul lui Louis, sarindu-mi in ochi. Hanoracul pe care-l purta in acea seara.Am incercat sa fiu tare, si sa nu-mi aduc aminte de el.

Anne, insistase sa ma ajute cu imbracatul desi nu aveam nevoie. Rochia neagra din vual cadea perfect pe trupul meu.Mainile mele erau lasate la vedere, la fel ca si tatuajele numeroase pe care le aveam.

—Nu inteleg de ce Ambie a ales o tema in care trebuie sa avem rochii atat de bufante, ma plang.

—Nu inteleg de ce atatea tatuaje, Devil, rosti Anne, trecandu-si mainile peste tatuajele mele.

—Pentru ca asta sunt eu, Anne, rostesc sarutandu-i fruntea.

Am coborat jos, unde surprinzator era si Louis, care se pare ca era imbracat la costum, ca si cum ar fi stiut ca trebuie sa mearga si el. Nu inteleg cum de cei cinci au acceptat invitatia la nunta ei. Poate macar atat ii datorau dupa cate i-au facut. Stiam ca Ambie nu-l iubea pe acel om, statea cu le doar pentru ca urma sa-i daruiasca un copil, si ca era bogat, si mai stiam ca prezenta baietilor la nunta ii aducea multa publicitate.

—Mergi cu mine in masina, nu?, ma intreba Niall, dandu-mi buchetul de flori, al domnisoarei de onoare.

Am iesit pe usa deschisa, fara sa spun ceva. Bob inchise usa in urma noastra. Harry se urcase deja in masina,parand foarte nervos.

Am vrut sa inaintez spre masina lui Niall, insa Louis ma prinse de mana, trangandu-ma in spre el. Parfumul pielii lui ma ameti pentru un moment. Un moment in care l-am vrut atat de mult.

—Daca pleci cu el, ma  vei dezamagi, rosti privindu-ma in ochi.

—Doua cuvinte, opt litere, si un sentiment, rostesc privindu-l la randul meu in ochi. L-am lasat cateva secunde bune in care gura lui doar se deschise, fara sa scoata vreun cuvant. Daca vrei ca asta sa fie un adio, atunci adio, Louis.