VOLUM I Povestea unei criminale: Criminal || One Direction

Chapter 34

***

—Esti sigura ca nu vrei sa vii la petrecere, Alexis?, o intreba Emyli aranjandu-si inca o data parul in fata oglinzii.

—Sunt sigura, fetelor. Am trecut prin multe zilele astea, plus ca petrecerile nu sunt de mine, spuse zambind.

—Ok, atunci. Noi cred ca vom veni tarziu, asa ca ai grija cu “colindatorii”, o atentiona Emyli luandu-si telefonul si geanta de pe patul ei dezordonat.

—Sigur. Nu voi lasa niciun baiat in camera, spuse Alexis cu o voce de copil.

Am incuiat usa de la camera, apoi am pornit impreuna cu Emyli spre scarile ce duceau spre iesire. Costumele noastre nu erau foarte impresionante, dar destul de inspaimantatoare, iar tatuajele dadeau un aer si mai infricosator . Parul ne era lasat liber pe spate. Emyli alesese sa se vopseasca roscata. Arata foarte bine. Culoarea de rosu-aprins ii scotea ochii cafenii in evidenta.  Arata surprinzator de bine.

Cand am ajuns la finalul scarilor, am dat de Alex si de prietena lui care mai erau cu inca cativa prieteni. Emyli isi abtinea cu greu furia ce-i facea sangele sa clocoteasca in vene. Era pur si simplu prea mult pentru ea.  Am tras-o de brat, si am trecut cu tupeu prin mijlocul grupului. Alex se enervase pe mine, insa nu avea ce sa-mi faca. Imediat ce s-ar fi atins de mine sau de Emyli ar fi ajuns in pamant.

Cand am ajuns in fata parcului, Emyli ma opri brusc.

—Sa stii ca inca sunt suparata pe tine pentru ca esti cu Niall, rosti ea zambindu-mi.

—Stai linistita, Niall nu va ramane in viata mea prea mult timp, o informez cu subtilitate.

—Stiu, abia astept sa-l omori, spuse dandu-mi drumul la mana inaintand.

—C-ce?, intreb alergand in spatele ei.

Se  opri, intorcandu-se cu fata la mine. Ma analiza din cap pana in picioare cu seriozitate, apoi incepu sa se apropie de mine cu pasi mari. Zambea, deci nu era speriata. Nu aveam nicio idee de unde putea sti. Eram pur si simplu socata. Nu voiam sa o omor.

—Serios? Cat de naiva crezi ca sunt?, intreba ridicandu-si sprancenele. Mi-am dat seama din prima clipa. Felul cum te misti cu atata finete, cum vorbesti, cum te comporti, si cum reactionezi, sunt total diferite de un om normal. La inceput cand te-am vazut nervoasa m-am speriat pentru ca reactionai intr-un mod agresiv, dar apoi mi-am dat seama, plus ca stiu sa recunosc un criminal de la un kilometru, PISICO, spuse accentuand cuvantul “pisico”. Pentru o clipa inima mi se opri in gat. Danny e fratele meu, continua cu calm.

—Cum e posibil? Sora lui e blonda, rostesc in timp ce ne continuam drumul spre iesirea din campus.

—Asta stie el. Fata pe care o crede sora lui nu e de cat una din copiile mele fidele. Arata ca mine cand aveam vreo 14 ani, doar ca putin mai matura. Eu m-am vopsit si sunt diferita de asta nu ma recunoaste.  Si te rog nu-i spune, eu iti voi pastra secretul asa cum si tu mi-l vei pastra pe al meu, bine?, ma intreba imbratisandu-ma.

—Bine, spun respirand usurata.

Nu intelegeam de ce ea nu se temea de mine, sau de ce nu ma para. Ar fi putut sa o faca de mult daca stia. Si Danny  traieste in minciuna.  Insa nu e singurul. Inca imi e frica de momentul in care el va afla de faptul ca eu sunt una din surorile pe care le cauta sa le omoare. Nu sunt speriata, doar ca el are o armata de oameni cu care sa lupte, iar eu doar curaj, tupeu, si o doza de rautate. Chiar daca voi pierde batalia cu el, nu-mi e teama. Intr-o zi voi ajunge si eu moarta... dar inainte sa ajung in pamant mai am ceva de facut.

—Hey, uite masina care ne ia, spuse Emyli facand cu mana in spre o masina argintie.

Masina parca in fata noastra. Nu cunosteam masina si nici numarul de inmatriculare, insa cu toate acestea am urcat fara sa spun un cuvant. M-am relaxat atunci cand l-am vazut pe James la volan. Probabil despre masina asta imi vorbise in timpul cursului de franceza de saptamana trecuta.