Decizia inimii /în curs de editare/

Capitolul 6.

Stau lipită de ușă și privesc cu respirația întretăiată silueta ce stă relaxată pe patul meu. Silueta ce este la bustul gol și îmi provoacă deja palpitații.
-Ce cauți aici? întreb încercând să par nonșalantă, chiar dacă îmi mușc buza la vederea unor pătrățele perfect lucrate.
-Am venit să te văd. spune cu o voce groasă și senzuală, făcându-ma deja să transpir
-Ne vedem la școală. Acum că am lămurit, poți te rog să pleci? întreb în timp ce mă îndrept spre dulapul cu haine și îmi scot un maieu și o pereche de pantaloni scurți.

-Nu vreau.spune acesta simplu făcându-se și mai comod în patul de două persoane
-La naiba, Chase! E camera mea și dacă nu vrei sa chem poliția mai bine ti-ai lua tălpășița! răbufnesc nervoasă

Ei bine, când am pomenit de poliție, aș putea jura că am văzut o sclipire temătoare în ochii lui, dar a dispărut imediat. Însă eram sigură că nu îi era teamă că o să fie acuzat de hărțuire sau ce dracu e asta. Ci de altceva.

Îmi iau hainele și intru în baie ca să mă schimb, gandindu-mă la un motiv bun pentru care Chase ar fi așa speriat de autorități.
Doar nu e un criminal, nu?
Dar totuși, el e băiatul rău al școlii, racerul și cel care se zvonește că e implicat în afaceri ilegale?

Dar de ce îți pasă ție?

Intru în cameră unde spre nemulțumirea mea îl găsesc tot pe arogant, însă de data asta doar în boxeri.

Mă înroșesc în timp ce sting lumina și încerc să îl împing din pat. Slabe șanse. E un munte de om.

Renunț cu un oftat și mă bag în
pat lângă el, la o distanță cât mai mare, gandindu-ma la cât de penibilă este situația. În mod normal l-as chema pe tata, dar îmi e frică de o morală de zile mari. Și probabil o mutare la loc în Portland, pe lângă interzicerea oricărui contact cu un barbat până la 50 de ani.

Oftez și îmi trag pătura peste mine încercând să ignor senzațiile ce mă copleșesc, alături de mirosul mentolat, pe care nu mă pot abține să nu îl inhalez cât mai discret posibil.

Chiar când mă trag și mai aproape de marginea patului, o mână puternică îmi înconjoară talia și mă lipește de un abdomen lucrat, în timp ce simt iarăși obișnuitele simptome alături de un curent electric ce practic mă arde, și îmi transmite un val de căldură mentolat ce nu îl pot refuza.
Însă, mă simt cu totul ca o tomata virgină emoționată (dacă e posibil așa ceva) când o răsuflare fierbinte mi se lovește ritmic de gât, șoptind niște cuvinte ce mă duc pur și simplu spre porțile raiului.
-Noapte bună, iubito.

Și zău dacă îmi ma îi păsa că nu sunt iubita lui, ca tata poate intra în orice moment aici, că stau lipită de un bărbat în boxeri, ca am cel mai intim contact posibil și ca cel mai probabil voi fi o nouă cucerire pe o listă de sute. Nu îmi pasă ca pentru el sunt doar o jucărie, o cârpă. Nu îmi pasa ca sunt născută dintr-un viol.

Trăiam clipa. Din toată ființa mea. Aveam timp mâine să îmi țin morală. Acum nu conta.

*

O rază de lumină jucăușă îmi chinuie ochii, încerc să mă întorc pe cealaltă parte, dar o meninghină de fier mă strânge de mijloc. Oftez și îmi deschid pleoapele învinsă, clipind des și blestemand soarele afurisit. Încerc să mă ridic în fund, dar ceva mă tine strâns de mijloc. Cel mai probabil e iarăși vreun urs de pluș cadou de la fosta mea mamă ce se mai gândește din când în când și la mine. Dar oricum va trebui să scap de el fără sa afle tata. La fel ca în celelalte două dați.
Pun mâna pe "brațul ursului" ce se dovedește a fi mult mai tare decât știam. Și... seamănă cu...piele?!
-Ce naiba? șuier surprinsă privind brațul ce mai mult ca sigur îi aparține unui băiat. Mă forțez cu toți mușchii să mă întorc cu fața spre geam, ca să văd chipul nenorocitului.