Decizia inimii /în curs de editare/

Chapter 12

-Crezi ca ar trebui sa îi trezim?

-Mai fa câteva poze!

-Doamne, ce drăguți sunt!

- Sa vezi ce feţe o sa facă când o sa se trezească!

Un murmur enervant de voci îmi tulbură somnul și am nevoie de toată voința mea pentru a încerca sa descifrez ce spun printre chicoteli. De ce râd? Sunt așa caraghioasă când ma trezesc din somn?

Răspunsul vine printr-un parfum puternic ce îmi gâdilă nările și devin conștientă de faptul ca dorm, sau mai bine zis am dormit în pat cu Chase.
Pe moment ma panichez și îmi vine sa îl iau la palme, dar amintirile din seara trecută ma inundă ca puterea unui val de apă rece ce te trezește la realitate.

Am făcut dragoste.
Suntem în pat.
Prietenii noștri râd de noi.
Prietenii noștri ne fac poze.
E posibil sa fim dezbrăcaţi.

Cred ca aceste conștientizări sunt destul de importante dacă practic am sărit în fund, strângând la piept ceea ce ar trebui sa fie un cearceaf.
Mai multe bliţuri ma orbesc și îmi strâng ochii automat, ascultând roșie în obraji hohotele de râs ce răsună de împrejurul meu.

-Ce mama naibii căutați aici?! Plecați! Ţip isterizată, gesticulând către telefoanele lor îndreptate spre mine.

-Și sa ratăm o așa ocazie? Nici gând! Rânji Ginny cu gura până la urechi, făcându-mi obrajii sa se înfierbânte și mai tare.

-Iubito, de ce ţipi? Mormăie Chase cu ochii întredeschiși, privindu-ma încruntat.

Îmi strâng materialul alb și mai bine la piept cu o mână, iar cu cealaltă încep sa arăt către ele panicată:

-Ele..au făcut poze și...și sunt aici...

Chase se încruntă deranjat și se ridică în fund, privind dușmănos către cele două ce stau amuzate la marginea patului.

-Lăsați-mi naibii iubita și tăiați-o! Mârâie, stârnind alte chicoteli.

În cele din urmă, părăsesc camera, iar eu îmi permit sa îmi îngrop faţa în pernă rușinată. Chiar nu pot avea parte de o zi liniștită?

-Haide, avem o zi lungă! Ma zorește Chase, râzând de timiditatea mea.

-Nu pot sa cred ca ne-au văzut aproape dezbrăcaţi! Protestez privind încruntată pieptul sculptat al lui Chase.

-Nu pot sa cred ca te-au văzut aproape dezbrăcată! Ma corectează serios, înfășurând mai bine cearceaful în jurul corpului meu gol.

Pufnesc și îmi dau ochii peste cap, trântindu-ma înapoi în pat. Oricât de mult m-ar deranja posesivitatea lui exagerată, nu pot nega faptul ca ma și amuză în același timp faptul ca, crede ca este o crimă sa ma privească fie și în cel mai normal mod orice bărbat de pe pământ.
Încerc sa îmi axez gândurile pe modul lui de a fi, și nu pe seara trecută și, implicit răspunsul pe care l-am așteptat cu sufletul la gură, dar evident ca nu a venit. Uneori am impresia ca totul este doar o joacă pentru el, dar încerc sa îmi alung temerile din minte când îi văd gelozia cum iese la iveală. Dar oare este pur și simplu ceva ce îi stă în caracter cu orice femeie sau la iubește?

-Iubito? Îi aud glasul ca prin vis, iar nasul lui se freacă ca un motan de gâtul meu.

-Mhm. Răspund aeriană privind în gol.

Subiectul "Oare Chase ma iubește?" este mult mai atractiv decât "Trebuie sa ma scol din pat", deci cred ca este evident de ce aleg prima variantă. Simpla idee ca aș putea sa ma scol din locul ăsta extrem de confortabil și călduros ma face sa vreau sa gem de frustrare. Nu are voie omul sa lenevească?