Decizia inimii /în curs de editare/

Chapter 14.

-Ești nebun? Probabil ca apa aia are -10°! Exclam făcând instant câţiva pași în spate.

-Oh, haide! Nu e chiar atât de rece. Încearcă sa ma îmbuneze în timp ce își da tricoul jos peste cap.

-C-ce faci? Ma bâlbâi privind cu ochii mari liniile V- ului amețitor lăsat la iveală.

-Ma dezbrac. Răspunde simplu, desfăcând cureaua și nasturele blugilor.

Îl privesc tăcută și oarecum încremenită cum hainele cad de pe el pe iarba moale și fină, lăsându-i corpul tonifiat doar în boxeri.

-Ești nebun. Concluzionez mai mult pentru mine când îl văd cum sare direct în apă, asemenea unui înotător profesionist.

-Nebun după tine, iubito. Îmi strigă rânjind înainte sa înceapă sa facă ture prin lac.

Oftez, știind ca nu voi reuși sa îl fac sa iasă mai repede de acolo și ma așez turcește pe jos, privindu-l oarecum resemnată.

-Ce faci? Intră o dată! Mă îndeamnă încruntat venind spre mine.

-Eu nu intru acolo. Îl anunţ serioasă, încrucișându-mi mâinile la piept ca un copil mic.

Oftează și își trece mâna prin păr stresat, începând sa revină pe uscat. Ud, înalt și mai frumos ca niciodată.

Privesc hipnotizată picăturile de apă ce se scurg pe pieptul lui, dar sunt trezită din reverie când braţele sale îmi înconjoară mijlocul și genunchi, ridicându-ma în brațe cu ușurință.

-Ce faci? Chase, lasă-ma jos! Strig panicată când îl văd cum pășește nonșalant în apă.

-O sa te uzi, iubito, fie din cauza mea fie a apei. Oricum ar fi, nu plec de aici până atunci. Îmi impune hotărât, înainte sa își desfacă braţele din jurul meu.

Icnesc când intru în apă, lovindu-ma cu fundul de pietrișul de dedesubt și îl înjur pe sub apă, stârnind bulele de aer sa îmi iasă cu rapiditate din gură.

***

-Încă nu pot sa cred ca ai făcut asta. Bodogăn oarecum uimită, privind mașina lui cum parchează în faţa casei mele.

-Am făcut asta. Ma corectează, scoțând cheile din contact.

Ma înroșesc la auzul afirmației și îmi desfac centura, dându-mi părul ud după ureche. Se pare ca nu am răcit printr-o minune. Ori apa era prea rece, ori a avut Chase grijă sa ma încălzească. Și cred ca a doua variantă e corectă.

-Recunoaște ca ţi-a plăcut. Nu în fiecare zi faci sex în apă.

-Bine, fie, mi-a plăcut. Ma dau bătută dându-mi ochii peste cap și ieșind din mașină.

Rânjește de parcă ar fi primit cine știe ce premiu și ma urmează către casă. Dar, se pare ca avem o problemă. Această problemă se numește tata și ne așteaptă în faţa vilei cu braţele încrucișate la piept. Oricât de dur ar încerca sa pară, încă e îmbrăcat cu ținuta hawaii-ană și cu greu ma abţin sa nu izbucnesc în râs.

-Bună ziua, domnule Evans. Îl salută Chase politicos, dând mâna cu el.

-Buna Chase. Intrați în casă, avem câteva lucruri de discutat. Răspunde el, aţintindu-ma încruntat cu privirea.

Îmi ridic întrebător sprâncenele când trec pe lângă tata, trecând pragul casei cu o senzație de vomă în stomac când o văd pe Jessica uitându-se la TV în living. Privirea mi se fixează pe abdomenul ei încă plat și ma abţin cu greu sa nu îmi dau ochii peste cap. Cine naiba face copii la vârsta asta?! Sunt nebuni sau inconștienți? Măcar acum știu ca nu am moștenit prostia tatei. Nu aș face așa ceva nici moartă în locul lui.

-Haideți în bucătărie. Murmur privindu-mi "mama" cum se întinde pe toată canapeaua cu o cutie imensă de îngheţată în mână.

Cei doi încuviințează, iar eu deschid ușa glisantă a încăperii, așezându-ma pe un scaun comod.

-Deci, ce vrei sa știi tată? Întreb oarecum ironic, ignorând mâna lui Chase care ma strânge amenințător pe sub masă.

Sunt atât de nervoasă pe tata încât ma simt în stare sa lupt cu toate armele. Nu îmi pasă în ce mijloace pot ajunge la momentul în care el sa se simtă ce simt eu, dar vreau asta. Vreau sa îl văd cum suferă și el, cum se simte ca un gunoi. Și ce dacă e părintele meu? Ce dacă ieri îl iubeam mai mult decât orice om, iar azi îmi vine sa îi trag un pumn în gură? Pe de o parte îmi vine sa râd de prostia lui, iar pe de alta sa plâng. Un copil la 54 de ani?! Nu credeam ca e posibil, dar iată ca dragul meu tată are chef de întrecut recorduri mondiale. Nu e ca și cum nu îl iubesc acum. Mereu o voi face, și ma disperă faptul ca nu pot sa îl urăsc. Pot doar sa fiu nervoasă. Nesuferită. Ironică. Și nu e de ajuns.

-Voi cum de aţi ajuns împreună?

Chase deschide gura sa răspundă, dar i-o iau înainte. E războiul meu cu tata și ar fi bine sa nu se bage.

-Așa cum ajung oamenii împreună. Chiar vrei sa îţi explic procedeul? Întreb ironică, acuzând un chicotit slab din partea lui Chase.

-Ce procedeu? Se încruntă tata confuz, făcându-ma sa îmi dau ochii peste cap.

Doamne, m-aș lovi cu capul de perete dacă aș avea unul lângă mine. Spune-mi te rog ca glumește. Sau își bate joc de mine.

-Știi tu, când sunt doi oameni și un pat...continui ironică, sperând sa se prindă o dată.

-Aaa...spune tata cu o expresie luminată, de parcă ar fi aflat secretul universului.

-Doar atât? Întreb ridicându-ma de la masă, gata de plecare.

-Doar sa ai grijă de ea. Se adresează tata lui Chase.

Îi aud cum dau mâna și schimbă câteva cuvinte, dar eu deja ies afară, privind razele asfinţitului cum învăluie orașul într-o atmosferă caldă și liniștită. Orașul freamătă de viaţă cu toate acestea. Peste tot sunt numai mașini, oameni, reclame sclipitoare și vânzători ambulanți. Mereu New York-ul ma surprinde prin lumea plină de viaţă ce apare la sfârșitul zilei, când întunericul se răspândește.

-Iubito ne vedem mâine. Îmi urează Chase zâmbitor, presându-și buzele apăsat de ale mele.

Nu apuc sa îi răspund căci urcă în mașină și demarează grăbit, făcându-ma sa tușesc din cauza prafului ce îmi intră în nas și în gură. Ce naiba l-a apucat de a așa pe fugă? I-o fi zis tata ceva? Trebuie sa ajungă undeva? La cineva? Dar probabil mi-ar fi spus dacă era ceva important. La urma urmei, sunt iubita lui și am dreptul sa știu.

-Kate, hai în casă. Aud vocea tatei din pragul ușii, nerealizând ca am privit concentrată în gol tot acest timp.

Arunc o ultimă privire către apusul roșiatic și ma îndrept cu pași mărunți de casă, având grijă sa îmi lovesc umărul în treacăt de brațul tatei.

-Nu îmi mai spune ce sa fac.

Știu, știu, e cam scurt și sec capitolul, dar am cam fost în pană de idei și nu voiam sa mai amân postatul.

Xoxo