Decizia inimii /în curs de editare/

Chapter 27

Atenție! Capitolul conține scene puțin mai... explicite.

Ropote de aplauze se aud din jurul nostru si reușesc cu greu să îmi focusez atenția asupra lui Chase. Mă desprind din starea de amorțeală pentru a mă repezi în brațele lui.

Zâmbetul îi înseninează fața, iar bucuria de pe fața sa este cât se poate de evidentă. Imediat ce trupurile noastre ajung lipite, buzele ni se ciocnesc înfometate. Îmi duc brațele după gâtul său, iar palmele sale îmi apucă blând șoldurile. Lacrimile reîncep să curgă în timp ce mă sărută tandru. Inima îmi bubuie puternic în urechi și mă simt învăluită de el, de parfumul lui, de sufletul lui. Întreaga sa ființă mă umple și mă completează. Senzația e de neexplicat. O explozie de sentimente frumoase care îmi învolbură gândirea și acțiunile. Cine ar fi crezut? Pănă acum câteva luni nici nu aș fi putut lua în calcul varianta de a vorbi sau a îl întâlni. Dar acum, uită-te noi! Tocmai m-a cerut de soție!

Ne unim frunțile, iar ochii săi mă privesc drăgăstos răscolind ceva în mine. Se îndepărtează câțiva centimetri pentru a scoate cu atenție inelul din cutia de catifea. Lacrimile îmi apar iarăși în colțurile ochilor când mi-l pune cu finețe pe deget, sărutându-l mai apoi. Îl aduc mai aproape de mine, examinându-l emoționată. Este micuț și simplu. În mijlocul său are o piatra triunghiulară ce seamănă destul de tare cu un diamant care strălucește în lumina soarelui.

- E perfect! șoptesc încet, privindu-l cu un zâmbet tâmp pe față.

- Ca tine, îmi răspunde înainte de a mă săruta scurt și tandru.

Ne ridicăm amândoi și privim în jur. Lumea ne privește bucuroasă, mulți aplaudă, iar unii chiar ne fac poze. Mă înroșesc brusc din cauza atenției oferite din toate părțile și îl trag pe Chase după mine către lift. Cred că e vremea să coborâm.

- Nu vrei să intrăm? întreabă Chase arătând spre micul restaurant din mijloc.

Încuviințez și îl urmez înăuntru, schimbând direcția. Spațiul nu este exagerat de mare, motiv pentru care este foarte aglomerat. Totuși, o femeie tânără se uită o clipă la mâinile noastre împreunate și apoi se ridică sus, făcându-ne semn. Îi mulțumim și ne așezăm la masa lăsată de ea liberă, unde sunt două scaune din fericire.

- Ce vrei? mă întreabă Chase zâmbind.

- Un pahar de vin alb, spun privind în jur către oamenii care au în pahare băuturi care mai de care mai scumpe și sofisticate.

Chase se ridică și se îndreaptă spre bar în timp ce eu îmi mușc buzele privindu-l cum se îndepărtează și încercând să îmi rețin zâmbetul. Îmi direcționez atenția imediat către bijuteria de pe degetul meu inelar, iar ochii mi se umezesc iarăși. E pur și simplu ireal. Eu și Chase. Logodiți.

Îl privesc cum se așază pe scaun și pune pe masă o sticlă de vin împreună cu două pahare. Toarnă în amândouă o cantitate potrivită în timp ce eu îi analizez fiecare acțiune în parte. E grijuliu cu mine, tandru, mă iubește, și poate că romantismul nu e punctul lui forte, dar în ultimul timp a dovedit că îl are și pe acela. Ce să mai, e bărbatul perfect! Desigur, are și defecte sau ieșiri nervoase uneori, dar vin la pachet cu el și le iubesc pe toate.

Îmi întinde paharul, iar eu îl iau o gură mică. Vinul acesta scump chiar e bun.

- Și unde vrei să mergem în luna de miere? întreabă cât se poate de serios, făcându-mă să mă înec la propriu cu băutura.

Luna de miere? Uneori am gândit atât de departe despre noi, dar să aud asta din gura lui e pur și simplu... tulburător. Totul se mișcă extrem de repede și știu că el încearcă să mergem cu pași mici pentru ca eu să nu mă sperii. Dacă m-ar fi cerut de logodnică acum două-trei luni aș fi izbucnit în râs și i-aș fi dat două palme să se trezească. Acum plâng de fericire și mi se pare un vis. Iar luna de miere... pare atât de departe și totuși aproape. Știu că va urma în cazul în care chiar are planuri serioase cu mine, iar eu așa cred. Dar este răvășitor și mă bucură faptul că mă vede în viitorul său atât de mult timp.