Decizia inimii /în curs de editare/

Capitolul 4.

Tai cu foarfeca a patra pernă și răstorn puful alb în capul 'dragei mele prietene'.

-O să plătești Kate Evans! țipă ea amenintandu-ma cu degetul, dar izbucnesc în râs îi nu timp ce o iau la fuga sus, pe scări. Arată așa hilar! Suntem amândouă pline de puf alb și arătăm ca doi pui ieșiți din ouă. Însă casa arată de parcă s-a fi organizat al Treilea Război Mondial. Și nu m-aş mira dacă e vorba de Annie. Noroc că părinții ei nu sunt acasă. Nu știu cum o sa scape basma curată, deoarece eu sigur nu fac curat!

Nici nu apuc bine să intru în dormitor, că o 'găină' cu un rânjet diabolic pe buze se aruncă pe mine și cădem amândouă pe podea în timp ce o altă pernă ne cade în cap alături de puful ce o umpluse acum 5 minute. Râdem ca istericile minute bune până ne ridicăm și ne scuturăm cât de cât.

Privesc ceasul de pe biroul prietenei mele și nu îmi pot înăbuși strigatul de uimire!
E patru dimineață! Am stat treze o noapte întreagă!
-Oh doamne! Annie trebuie sa mergem la școală! țip spre șatena ce zâmbește cu subînțeles
-Oh, nu, Annie! Eu mă duc la liceu fie și moartă! strig dându-i un pumn în umăr înainte sa apuc mânerele șifonierului său imens și să îl deschid.

Fata îmi da o rochiță neagră, o geacă de piele si o privesc ca pe Obama.
-Ești nebună? Știu ca e cald afară, iar ieri am făcut saună în blugii ăia, dar lumea o să se holbeze la mine ca la un extraterestru!
-Off, Kate! Dute și fa un duș spune intinzandu-mi un prosop.O să te îmbraci așa dacă vrei sa nu mergi în sutien și chiloți! Te asigur ca Chase o să saliveze! chicoteşte ea analizând decolteul adânc al rochiței, în timp ce eu îmi fac cruce și mormăi în barbă rugăciuni, deschizând ușă băii.

Ies cu un halat alb pufos și un turban în jurul capului, căscând zgomotos.
-Și cum se presupune ca nu o sa adorm la ore? Întreb forțându-mi ochii să rămână deschiși.

Șatena îmi întinde o cană plină-ochi cu cafea neagră și tare. O dau pe gât dintr-o înghițitură și încep să mă îmbrac cu rochia criminală sub rânjetul larg al şatanei. Ea a ales să poarte o rochie identică, doar ca albă, și mă mir că purtăm aceeași mărime, dar oricum nu se compară ce apetisantă devine Annie în minunăția aia,cu fiecare rotunjime accentuată, în timp ce eu arăt, ...apatică, ca de obicei. Deja îmi imaginez masculii ce o să întoarcă privirile după draga mea prietenă, dar eu voi fi doar o fată îmbrăcată cu puțin mai mult stil. Dar asta nu a împiedicato pe Annie să facă pe 'hairstilista' cu părul meu și cu machiaj. Însă trebuie sa recunosc că arăt minunat cu părul făcut în bucle, iar machiajul simplu și natural, astfel să îmi iasă în evidență ochii albaștri uimiți ce mă privesc din oglindă. Deja mă admir în oglindă de jumătate de oră dar nu mă satur, iar șatena nu a ratat ocazia să mă ia puțin în râs.
Ea şi-a îndreptat părul cu placa și s-a machiat puțin înainte să îmi îndese o cafea în mână și să ieșim pe ușă.

Ne urcăm în mașina mea și plecăm spre școală în timp ce îmi frâng mâinile neliniștită.
-Fii liniștită! Masculii o să înnebunească după tine! Mai ales Chase! continuă diabolica în timp ce își soarbe cafeaua, dar eu am terminato de mult, iar acum paharul zace undeva pe stradă, datorită nepăsării mele pentru îngrijirea planetei și reciclare.

-Dacă zici tu...spun nesigură în timp ce parchez în curte și deschid portiera.

Cobor cu eleganță, încercând sa nu îmi frâng gâtul pe tocurile criminale și o înjur în gând pe Annie când o văd cu câtă ușurință merge spre intrarea în școală. O ajung cu pași rapizi și recunosc că a avut dreptate. Deja trei sferturi din populația masculină se holbează la noi și trebuie să recunosc că arătăm ca două surori, cu diferența dintre feminitatea de o emană Annie prin toți porii, în timp ce eu...

Parcurgem coridoarele în liniște, iar când văd ușa sălii 21 îmi fac cruce și intru rapid. Însă probabil am uitat ca dobitocul are 6/8 ore cu mine, iar privirea sa întunecată mă avertizează să mă așez cât mai departe dacă nu vreau sa îi îmbolnăvesc mintea cu cateva fantezii.

Mă așez rapid în bancă cu Annie, în capătul opus al clasei, încercând să ignor grădina zoologică ce mi s-a declanșat.

*

Dacă prima oră a fost crimă și pedeapsă, acum sunt practic moartă. Ashley nu venit la școală, iar Annie a plecat după un telefon urgent de la părinți, înainte să mă omoare din priviri.

Iar acum, am întârziat la franceză, iar profesoara cu ochelari din ăia, cât două palme de groși mă privește ironic.
-Domnișoară Evans, v-ați hotărât sa ne onorați cu prezența?
-Cam așa. Se pare că sunt tare importantă. spun sarcastică mergând printre bănci către locul meu. Însă soarta își bate joc de mine căci, mă așteaptă un Chase cu un rânjet cât China. Îmi frec ușor tâmplele, pregătită psihic pentru o ora de groază...

Și iată că începe:
-Mi-ai dus dorul scumpo?
Scrâșnesc din dinți și încep sa scriu de pe tablă, dar mintea îmi e cu totul în altă parte.

"Je suis" încep sa scriu, dar pixul zgârie foaia și cade jos, în timp ce mi se poticnește suflarea. O palma obraznică și imensă desenează cerculețe invizibile pe coapsa descoperită, iar un val brusc și scurt de electricitate îmi zguduie corpul, transmițând fiori prin tot corpul, de acolo...de jos...
Mă înroșesc ca o tomata sub privirea îngâmfată a lui Chase, iar gradina zoologică vuiește în mine. Copleșită de toate aceste senzații, mai ales de fiorii electrici ce probabil au ajuns la 120 de volți și mă mir cum mai sunt în viață. Îmi retrag piciorul nervoasă și mă ridic în picioare cu răsuflarea tăiată.

-Doresc să merg la toaletă. Nu aștept răspunsul profei și o tai pe ușă cu hohotul de râs al lui Chase în urechi și cu întrebarea profei
-Ce este așa amuzant domnule Benston?

Străbat holurile alergând, și mă opresc în fața oglinzii albe din baie. Privesc fata imbujorată din oglindă și instinctiv îmi duc mâna spre bucățica de piele le fierbinte de pe coapsă. Însă ciudat este că nu mai simt acea electricitate. Oh, Doamne trebuie să îi cer niște sfaturi lui Ashley când vine la școală.

Intru în mașină și pornesc, încercând sa merg cât mai încet ca să nu mă ia tata la rost că am plecat de la ultima oră.

Cam după jumătate de oră opresc motorul și cobor tastând în grabă un mesaj lui Annie ca răspuns la nenumăratele mesaje și apeluri pierdute Sunt bine

Intru încet în casă și îl găsesc pe tata în living, pe canapea privind cu duioșie o poză în timp ce lacrimile i se scurg neîncetat pe obrajii palizi.

-Tată, ești bine? întreb încet mangaindu-l pe spate

Privesc poza și observ o femeie blondă, frumoasă, cu ochi ce se dă le un balansoar într-o grădină plină de flori. Poartă o rochiță albastră, vaporoasă iar zâmbetul său e contagios. Arată minunat, dar ciudat este că mi se pare cunoscută. Emană numai iubire și frumusețe și nu ai cum să nu o placi. Nu știu de unde o cunosc, dar sigur nu e Emily.

-Cine e? îl întreb pe tata stergandu-i cu blândețe lacrimile.
-Stai jos, scumpo. Avem de discutat. Trebuie să îți spun ceva.