Decizia inimii /în curs de editare/

Capitolul 26.

Știam încă de la început ca nu aveam sa mă zdrobesc de pământ, așa cum ar fi trebuit. Chase e acolo mereu sa mă salveze după ce mă distruge. Mereu.

Și iată-ma cu capul afundat în pieptul lui parfumat, plângând zguduită numai la gândul ca acum 10 minute aici stătea și capul roșcat al pițipoancei. Încă o se simțea o vagă urmă de parfum de trandafiri, lucru care îmi aducea lacrimi în ochi, dar din cauza mirosului înțepător ce îmi umplea nările.

-Lasă-ma jos! Am scâncit privind câteva cioburi ce îmi înțepau palma.

-Doamne, Kate, ce a fost în capul tău? Haide sa îți curăț rănile. Ești plină de sânge.

-Pot sa merg și singură! Am protestat, lovind cu pumnii însângerați în pieptul lui gol.

Văzând ca nu poate sa ajungă la un compromis cu mine, mă pune cu grijă pe propriile picioare, înconjurându-mi talia cu o mână pentru a îmi oferi stabilitate în plus.

Mă clatin dintr-o parte în alta, scrâșnind din dinți din cauza durerii din tălpile goale în momentul în care cioburile mi se înfig adânc în carne, dar suport în tăcere și cu un gest în care îmi pun toată forța necesară, îmi smulg trupul din strâmtoarea protectivă a brațului sau ce nu făcea decât sa îmi provoace și mai mulți fiori de dorință.
Deși nu mă mai sprijin de nimic, încep sa calc strâmb și împleticit, iar chipul lui Chase se învârte ca întruna ca o minge de bowling, obligându-mi pupilele sa se rotească în același ritm.
Un țipăt scurt precedează momentul în care cad secerată la pământ, fundalul începând sa conțină pete negre. În scurt timp, nu mai simt decât o atingere firavă pe încheietura mâinii, în dreptul pulsului, înainte ca nonculoarea sa pună stăpânire pe mine.

***

Chase P.O.V.

Priveam de câteva ore chipul bandajat al blondinei, în timp ce Lucy îi dezinfecta numeroasele rzgarieturi și îi scotea cioburile, bandajând rănile.

Nu îmi puteam lua ochii de pe chipul ei, de pe buzele rozalii și pline ce răsuflau subtil aerul. Pomeții îi erau roșiatici din cauza zgârieturilor, iar pe nas avea un bandaj alb din cauză că aproape și-l strivise în zăpadă.
Pleoapele îi fluturară scurt, iar degetele ce i le țineam grijuliu în palmă se mișcară aproape ireceptibil.

-Iubito...șoptesc emoționat în momentul în care mă pierd în oceanele ei, simțind cum sunt vrăjit de inocența ce îi îneacă ființa, dându-mi o stare de amorțeală, deși înăuntru simt doar o avalanșă de emoții, iar stomacul îmi este răscolit de parcă as avea animale acolo.

Imediat ce îmi vede chipul, alte perle fierbinți i se preling pe obrajii degerați, deși i le șterg rapid, încercând sa mă gândesc la o scuză plauzibilă pentru poziția indecentă în care mă găsise alături de Emma.

-P-ppleaca. Spune răgușit încercând sa își ia mâna dintr-a mea, dar întețesc strâmtoarea.

-Chase, îți sugerez sa aștepți în living până își revine și acceptă să vorbească cu tine. Zice încruntată Lucy.

Înjur șoptit în timp ce eliberez mână femeii ce mă înnebunește și părăsesc încăperea cu pași relaxați, încercând sa nu dau nimic de bănuit. Dar imediat ce închid ușa, îmi lipesc urechea de lemnul lăcuit, ascultând cu inima cât un purice conversația.

-Ce s-a întâmplat?

-Ai leșinat, dar acum ești bine. Important este sa te odihnești. Scuză-ma dacă sunt indiscretă sau bagăcioasă, dar ce ați pățit voi doi? Are legătură cu scorpia de Emma?

-Deci așa o cheamă...murmură mica mea sirenă și îi pot descoperi cu ușurință acidul din voce.

-Da...Sincer nu știu cum a aflat târfa ca suntem în Montreal. Ea locuiește într-o vilă de la poalele munților.

-Și ce caută aici?

-Nu știu, deși a spus ca va rămâne sa ne țină companie pițipoanca până plecăm.

-Văd ca nu o prea înghiți.

-Normal, dacă e o falsă. În plus, l-a rănit destul de tare pe Chase când s-au despărțit acum un an. A ținut-o incontinuu în băutură și cluburi luni întregi, doar din vina ei.

-Au avut o relație??

-Mda...dar nu cred ca sunt în măsură să vorbesc despre asta, deși îți pot spune din start ca tipa nu are intenții bune. Am fost aici în fiecare an, iar acum e prima oară când ne vizitează. Sigur e ceva putred la mijloc. Dar revenind la tine și Chase, ce s-a întâmplat?

-Azi dimineață, începe Kate cu glasul înecat de lacrimi, făcându-ma sa mă simt și mai vinovat. Coborâsem în bucătărie sa îl caut pe Chase, dar luam găsit în living. Iar...iar ea era acolo...peste el și...am simțit... Nu reușesc sa aud mai mult fie din cauză că Kate vorbea acum în hohote de plâns, fie ca Emma apăru de nicăieri și mă trase de lângă ușă, oferindu-mi un zâmbet de felină.

-Cum se mai simte iubita ta? Se gudură pe lângă mine, având grijă să îmi salte sânii plini sub ochi, deși nici măcar nu le acord atenție.
Sunt sigur ca Kate este mult mai frumoasă și naturală decât ea, dar momentan nu îmi e gândul decât la ochii ei îndurerați ce îmi sfâșie inima. Aproape ca nu simt când roșcata se aproape lasciv de mine și îmi șoptește la ureche cu o voce siropoasa:
-Până când iubita ta își vine în fire, nu ai vrea sa ne distrăm puțin?

O ignor în continuare, mergând încordat către dormitorul meu și al lui Kate, convins ca o sa scap de ea dacă îi trântesc ușa în nas. Spre teroarea mea, imediat ce mă strecor în cameră, intră și ea, luând gestul meu de a mă trânti în pat ca pe un 'Da'.

Dau sa protestez când în momentul următor îmi smulge atât tricoul meu, cât și rochița ei, dar se aruncă tacticoasă cu corpul ei pe mine.

În momentul în care rămânem amândoi goi, eu fiind încă cu mintea la frumoasa blondina ce suferă, dar sânii apetisanți ai Emmei îmi fac cu ochiul în timp ce se freacă de mine cu dexteritate, provocându-mi un geamăt gutural.

-Haide, iubire, lasă gândurile pe altă dată. Doar acționează. Fără sentimente, mai știi? Vechile reguli...

-Știu...șoptesc cu vocea încărcată brusc de dorință, în timp ce imaginea lui Kate se estompează ușor din mintea mea, lăsând dorința carnală sa îmi întunece ochii.

Apuc cu sălbatice în gură ambii sâni ai femeii de deasupra mea, mușcând și lingând experimentat în timp ce degetele explorează jucăușe feminitatea fierbinte și udă ce este gata sa mă primească.
-Sex sălbatic, iubitule, iar apoi te răsplătesc cu un oral. Îmi mârâie în ureche, dându-mi avântul care îmi trebuie.

Mă împing furios în ea, iar ea îmi zgârie spatele cu unghiile, în timp ce ne căutăm gurile disperați. O ridic în poala mea și o las sa ne impună amândurora ritmul alert și ucigător de plăcut,în timp ce ochesc următoarea suprafață pe care sa o inaugurăm.

-Cum îți sună masa aia de sticlă? O întreb răgușit, arătând obiectul cu pricina.

-Minunat.sopteste lasciv, împingându-si șoldurile în mine. O zi doar noi doi? Ca pe vremuri? Continuă mișcându-si buzele rujate.

-Ca pe vremuri. Spun încărcat de pasiune.

Îmi permit sa uit măcar pentru o zi de relația dezastruoasă cu Kate. Trebuie doar sa ai rog pe Lucy sa o țină departe de camera asta...