Capitolul 18.

9.5K 326 33
                                    

Ceva umed și deranjat îmi gâdilă gatul.
-Mhhhm. ...mormăi afundandu-mi capul în perna neobișnuit de moale.
-Trezirea, frumoasa adormită!

Vocea melodioasa a noului meu iubit de nici mai mult nici mai puțin de 24 de ore, mă obliga sa deschid pleoapele și sa îl privesc pe micul meu Adonis perfect ca de obicei.

Are parul răvășit și simt o dorință nebună sa îmi înfig degetele în el, iar buzele sunt curbate într-un zâmbet ce îi arată toată dantura ce parcă mă orbește mai tare ca soarele ce pătrunde prin draperiile subțiri ale încăperii total necunoscute mie.

Aseară i-am cam stricat planurile de a face o baie în apa rece a răsăritului, dat fiind ca eu încă nu dormise după mahmureala provocate de votca, în schimb el era fresh ca de obicei. Totuși, i-am adormit în brațe ca o prințesă, și iată-ma acum cel mai probabil în camera lui, încercând sa alung din minte gândul ca tata și șatenele mele probabil au sunat deja la FBI. Tot ce sper e ca tata la hrănit pe Bobby.

-Suntem la tine acasă? mormăi sprijinandu-ma în coate și privind absorbita ochii lui întunecați.

-Da. Dar cred ca ai întârziat la prima ora.

Sar ca arsa din lat și îmi trec mana prin coama neimblanzita plimbându-ma prin camera în căutarea unui ceas.
-Cat e ceasul?
-Cat ți-e nasul!

Îmi dau ochii peste cap. Oricât de mult îmi place latura asta jucăușă a lui Chase, sunt prea stresată ca sa îi dau importantă.

-Unde e telefonul?caut cu privirea micul meu aparat tehnologic.

Brunetul chicoteste și mă trage peste el, sau mai exact peste abdomenul lui tare ca piatra în timp ce eu îl privesc roșie în obraji.

-Nu te mai stresa. Am vorbit cu Cristoph sa o anunțe pe Ashley sa o anunțe pe Anne sa îl anunțe pe tatăl tău ca ai fost la un orfelinat pentru voluntariat și ai rămas acolo peste noapte.

Nu apuc sa îmi exprim uimirea pentru ca a găsit o scuza așa de buna, la care eu m-as fi strofocat ore întregi, fiindcă buzele îmi sunt asaltate de cele două dropsuri mentolate preferate ce deja îmi fură rațiunea.

În câteva clipe, imediat ce accesul în gura mea i-a fost garantat, a început lupta pentru dominație și stolurile de fluturași ce îmi dădeau fiori în tot corpul.
Dar, fiind o fire extrem de îndărătnică și irascibila dimineața, am contraatacat și i-am împins limba afară. După un meci încins, a cedat, iar eu i-am explorat învingătoare fiecare particica a gurii lui extrem de incitante, în timp ce el se întărea sub mine cu fiecare secunda în plus, iar pielea obrajilor mei devenea tot mai roșiatică.

-Eu zic sa te dai jos cât mai poți, altfel te leg de pat și nu mai scapi pana diseară. mormăi el răgușit dându-mi o șuviță după ureche.

Parcă hipnotizata, l-am descălecat ca sa zic așa și mi-am privit pentru prima oară îmbrăcămintea ce consta în...în tricoul lui și boxerii mei albi.

-Chase! Aproape am țipat napustindu-ma furioasă asupra lui.

A sărit în doua secunde din pat și a țipat înainte sa închidă ușa:
-Baia e pe dreapta!
-Pervers nemernic! Am țipat în urma lui fierbând în suc propriu în timp ce am înșfăcat hainele mele de aseară și m-am năpustit ca o tornadă în baie.

Așa cum mă așteptam, din oglinda imensa și scumpa a nemernicului, mă privea o Kate roșie ca o sfeclă, nervoasă, ciufulita, cu ochii roșii și cu puținul tuș rămas întins pe toată fața. M-am strâmbat în fața zombie-ului din suprafața sticloasa, înainte sa caut prin baia imensa o perie, înjurând colorat nenorocitul ăla.
Însă am abandonat-o imediat ce am simțit mirosul neplăcut ce nu mă caracteriza deloc. Mirosea a alcool și apa sărată și încă mă gândesc dacă nu cumva brunetul mi-a făcut o bălăceală cât timp dormeam în apa mării.

Decizia inimii /în curs de editare/Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum