Decizia inimii /în curs de editare/

Capitolul 15.

Ce se intampla? Bezna. Intuneric.Emotii. Ochi inchisi. Gura uscata. Plamani goi. Inima intepenita. Mintea confuza.

Asta sunt. Nu stiu unde, ce sau cum ma simt sau sunt. Sunt aici, dar nicaieri. Oriunde si peste tot. O umbra fara viata. Dar totusi? Fara viata?
Clipesc, trag aer in piept. Deschid buzele crapate si vorbesc. Asa e moartea?Bezna?
Ma analizez. Sunt imbracata la fel. Plina de sange uscat si inchegat. Cu o gaura in stomac si picioarele strivite. Dar nu simt durerea,cu toate ca stomacul mi se intoarce cand ma vad. Nu e o infatisare prea draguta ca sa imi petrec urmatoarea vesnicie bantuind. Dar asta voi face? Am murit, traiesc? Am ajuns in iad?
Caci nu pare prea diferit de pamant. Doar ca sunt, singura... Daca ma plictisesc poate gasesc ceva de baut pe aici. O sticla de whiskey. Oare se vand? Ar trebui sa cumpar de la Sf. Petru?
Rad ca nebuna de propria gluma care va deveni realitate daca o sa stau milenii in groapa asta de gunoi.

Si...unde e mama?

Ca si cum ar stii ca ma gandesc la ea, o silueta inalta se apropie.
-Mama?soptesc cu glasul gatuit.

E prima oara cand o vad. Nu imi amintesc absolut nimic.
E blonda. Parul il are strans intr-un coc perfect de 17. Are ochii albastrii ca ai mei. Am putea fi surori. Are si ea sange peste tot pe rochia ei alba de vara. Intr-un fel sunt bucuroasa ca amandoua am murit dintr-un accident de masina. Dar am murit?

-Mama!

O imbratisez. Strans, pana nu mai pot respira. Dar oare mai respir?
-Scumpo...vai scumpo, cat am asteptat momentul asta. Ai crescut...esti asa...matura.
-Stiu mama. Sper,...sper ca nu esti suparata pe mine...
-Pai, sunt iubito. Dar stiu ca e alegerea ta.
-Cum adica? Nu am murit? Tu estoli moarta! Locul asta.... e iadul? Raiul?
-Nici una, nici alta. Poti ramane,sau poti pleca.
-Cum adica? repet confuza.
-Vino. Vreau sa iti arat ceva, dar mai intai o sa te intreb ceva. De ce ai facut asta? Stii cat de mult sufera tatal tau chiar in momentul asta. Si Annie, Ashley,Adam, Chase. Prietenii tai. Ca sa nu mai spun de Emily.

-Mama, lor nu le pasa. Tata va trece peste. Vom avea grija de el. Cat despre Annie si Ashley, vor fi triste. Atata tot. Adam...va reusi el cumva sa uite.
-Si Chase? intreba ea vicleana.

M-am inrosit ca o sfecla. Sfinte, mama auzise marturisirea mea de la mormant!
-Ultimul lucru pe care mi-l doresc este sa ma indragostesc.
-Asta iti poate face viata mai buna. Iti poate da un motiv sa traiesti. Dar acum, haide.
-Unde mergem?
-Sa iti arat ceva. De asta depinde in mare parte alegerea ta.

Ne-am luat de mana si am inaintat cativa pasi, scurtand bezna. Nu se vedea nimic...

-Ahhh!am tipat uimita cand am vazut peisajul ce se materializa rapid ca un vartej in fata ochilor mei.

Ma simteam ca la un film 3D.
In fata mea statea Emily, tata si eu. Eram in parc, iar eu mancam vata de zahar pe umerii tatei ce parea mult mai tanar. Cu totii zambeam, iar mana tatei era dupa talia de viespe a 'mamei' mele de atunci.
Ii auzeam. Ii vedeam si daca intindeam mana ii puteam atinge. Erau un fel de holograme.

-Tati, ma pot da in roata aia mare?am intrebat aratand cu degetul plin de vata roata.
-Nu, scumpo. Esti prea mica. Poate peste cativa ani...
-Hai la carusel. ne zori Emily.

Am chiuit fericita batand din palme cu ochii sclipind.
-Hai,hai,hai!

Peisajul se schimba.

Eram la Annie acasa batandu-ne cu perne.

"-O să plătești Kate Evans! țipă ea amenintandu-ma cu degetul, dar izbucnesc în râs îi nu timp ce o iau la fuga sus, pe scări. Arată așa hilar! Suntem amândouă pline de puf alb și arătăm ca doi pui ieșiți din ouă. Însă casa arată de parcă s-a fi organizat al Treilea Război Mondial. Și nu m-aş mira dacă e vorba de Annie. Noroc că părinții ei nu sunt acasă. Nu știu cum o sa scape basma curată, deoarece eu sigur nu fac curat!