Decizia inimii /în curs de editare/

Chapter 1.

Sorb ușor lichidul amărui, aruncând o privire către ceasul masiv de pe perete. În zece minute începem programul.

-Ar trebui sa coborâm. Ma adresez lui Ginny, lăsând ceașca goală de cafea pe birou.

- Pentru numele lui Dumnezeu, Kate, nu o sa încetezi niciodată cu prostia asta? Mârâie ea exasperată, ridicându-se brusc în picioare.

Oftez. Șatena mea nu o sa înțeleagă niciodată ca munca de birou nu este pe gustul meu. În plus, aș muri de plictiseală dacă aș semna contracte toată ziua, când îmi pot împărți programul în două.

-Nu, așa ca nu mai insista. O pun la punct, învârtind mânerul ușii de mahon.

-Dar ești patroană! Ai putea sa angajezi pe altcineva sa lucreze în magazin, iar tu ai putea lenevi toată ziua...

-Nu sunt în concediu.

-Tu hotărăști când îţi iei concediu! Îmi reproșează de-a dreptul enervată. E dreptul tău, ești șefa, bossul, spune-i cum vrei, dar eu nu o sa accept sa stai 24 de ore închisă într-un afurisit de magazin înregistrând produse, când te poți afla pe o plajă din Malibu, unde sa îţi servească limonadă tipul care a luat ieri Chanel și lame de bărbierit, dând ordine la telefon. Dar nu, tu trebuie sa fi o încăpățânată imatură care nici măcar nu profită de avantajele unei astfel de slujbe precum ar fi observatul bunăciunilor ce vizitează zilnic magazinul și cerutul numerelor de telefon! Izbucnește răsuflând greu și roșie în obraji.

-Am întârziat. Este tot ce spun, înainte sa cobor la parter, trecând peste sigla magazinului ce îl dețin sub numele de Kendra.

Ma urmează, tăcută, dar știu ca este supărată pe mine. Pur și simplu nu înțelege ca viaţă mea este destul de lipsită de acțiune, iar 12 ore între patru pereți, înconjurată de hârţoage sună de-a dreptul...înfiorător. Poate ca dacă nu aș fi avut un tată așa influent și as fi avut o slujbă normală, m-aș solicita mai mult. Dar la urma urmei, cine se gândea ca polițistul ce doar se plimba pe străzi dând amenzi pentru trecerea străzii pe roșu de acum șase ani, ar fi devenit șef de secție în New York, cu o soție medic chirurg de succes și o fată ce deţine cel mai cunoscut magazin de cosmetice din oraș? Cu siguranţă nu eu, dar se pare ca mutarea asta ne-a schimbat viețile. În bine.

Mă așez în faţa computerului și îmi strâng coama blondă într-o coadă simplă, vârându-mi șapca pe cap. Singurul lucru care ma deosebește de restul casieriţelor este uniforma înlocuită cu o rochie roșie scurtă și mulată ce este în totală notă discordantă cu șapca. Dar la urma urmei, nu e ca și cum mi-aș ridica fundul de pe scaun până la șase seara, iar ținuta trebuie sa fie potrivită și pentru două ore petrecute în birou după program.

Clienții încep sa se perinde, iar eu scanez produsele și le înapoiez alături de bon fără măcar sa îi privesc. O-i fi avea eu 24 de ani, dar The Vampires Diares rămâne la fel de grozav, iar cum dispun de anumite privilegii, de ce sa nu profit?

Ora prânzului vine și pleacă, iar cele mai vândute produse sunt în continuare fardurile de toate culorile și felurile. Deja încep sa ameţesc la gândul ca am atâtea lucruri în magazin pe care abia dacă le folosesc eu însumi. Deși și trecut atâtia ani, încă nu pun strop de machiaj pe faţă de obicei.

Fiori calzi îmi încearcă brusc trupul, iar eu împietresc speriată. Pentru un moment, am crezut ca e aici. Senzaţii ca acestea simt doar în preajma lui.
Dar e absurd! E în celălalt capăt al ţării! Îmi urlă conștiința nervoasă.
Îmi duc instinctiv mâna la casca din ureche și comand ferm, având grijă sa inspir adânc înainte.
-Pornește aerul condiționat, te rog.

Valuri de aer rece îmi răcoresc corpul, dar chiar și așa, senzația de căldură se intensifică de parcă sursa s-ar apropia tot mai mult de mine. Simultan cu momentul în care o voce feminină îmi zgârie urechile cu tonul demn de o soprană, întinzându-mi produsele, temperatura mă înfierbântă, făcându-ma sa sorb cu nesaț din sticla de apă minerală.
Apoi, fără sa îmi ridic ochii din computer, ca nu cumva cineva sa îmi observa roșeaţa neobișnuită a obrajilor, încep sa scanez aproape mecanic ceea ce cumpără femeia, până când mâna mi se blochează pe un parfum Giorgio Armani bărbătesc. Și dacă nasul meu de copoi învățat cu parfumuri nu greșește, un astfel de miros vine din faţa mea. Iar eu știu sigur ca o femeie nu folosește parfum de bărbat.
Cu încetinitorul, de parcă îmi recalculez fiecare mișcare, ridic bărbia deasupra calculatorului, privind sfioasă. Pentru o secundă, îi întâlnesc irișii negri, dar îmi cobor capul cu viteza fulgerului, trăgând tot mai jos cozorocul șăpcii.
Respir greu, iar scaner-ul îmi atârnă nemișcat în mână. Simt cum inima ratează câteva bătăi, și după atâta timp, fără vreun motiv, colţurile gurii mi se ridică într-o prezentare a dinților total stupizi. Pentru numele lui Dumnezeu, e aici! În New York! Dar partea cea mai rea este ca, după atâta timp, corpul îmi reactionează la fel în preajma lui. Am crezut ca cei șase ani vor rezolva această problemă minoră! Minoră pe naiba! Nu e ca și cum l-aș fi analizat amănunțit, dar singurul lucru cu care am întreținut contactul vizual au fost ochii lui. Și pot spune cu mâna pe inima ca s-au schimbat. El s-a schimbat.
Nu mai ascund fericirea și intriga de altă dată. Nu mai exprimă sentimente. Nu mai sunt furioși, triști, bucuroși sau îndureraţi. Nu mai au nimic din spiritul libertin de altă dată. Nu sunt nici măcar misterioși.
Arată ca niște carapace goale. Reci, duri, lipsiți de emoții.

-Scuză-mă dar îmi pari cunoscută.

Vocea îi este groasă și impunătoare, făcându-mi pielea de găină și pulsul sa o ia la goană.
Răspund pe un glas piţigăiat, bâlbâit și sper eu, de nerecunoscut.
-Ăăă...c-cu si-siguranţă nn-nu.

Se încruntă de parcă nu ar crede, iar pentru o secundă ma tem sa nu fi înțeles alceva. Doamne, parcă am vorbit în chineză!
Ma salvează tipa brunetă din stânga lui ce îmi întinde cu aroganță un card auriu. Aș putea paria pe tot magazinul meu ca nici măcar nu îi aparține.
Dar, fără sa mai comentez și rugându-ma sa nu găsească Chase vreo deosebire între femeia de acum și vechea Kate, bag cardul înăuntru și o îndemn sa tasteze codul în timp ce ambelez nenumăratele cosmetice.
Asimilez apăsatul pe butoane cu ticăitul unui ceas de sfârșește acest proces încărcat de tensiune.
Când banii de pe card au ajuns fără îndoială în posesia mea, îl scot și i-l dau o dată cu sacoșa și bonul de la casă, încercând sa îmi expun tot mai puţin mâinile pentru a nu fi observat tremurul lor.

Aștept ținându-mi respirația sa părăsească magazinul și mai ca le număr pașii.
Unu, doi, trei...
Zece, unsprezece, doisprezece...

Un junghi îmi traversează pieptul când văd mâna lui strâns încălocită pe talia ei. Mersul ei pe tocuri impecabil. Frumusețea lui ce întoarce capete în tot magazinul.

Treizeci și patru, treizeci și cinci, treizeci și șase.

Ies din magazin, permițându-mi sa elimin aerul ţinut captiv ce îmi învineţise faţa.
Pipăi cu degetul mare casca din ureche pentru a doua oară în jumătate de oră, ignorând clienta din faţa mea ce se bâţâie nerăbdătoare de pe un picior pe altul.
-Sa vină Michael sa ma înlocuiască. Îmi iau liber azi.

În câteva secunde, văzând silueta bărbătului cum se apropie, îmi arunc geanta pe umăr și ma îndrept cu pași mărunți către ieșirea pentru clienți, strigând în urma mea către Ginny.

-Ne vedem la 4 acolo. Te învoiesc.

Zâmbește larg, semn ca este de acord și îmi face copilărește cu mâna. Nu am spus cu voce tare unde deoarece este un loc secret. Doar ea, eu și tata știm despre 'pasiunea' mea secretă. Acolo am cunoscut-o pe Ginny. E mult mai bună ca mine.

Ies grăbită în atmosfera încinsă a verii și fac semn unui taxi sa oprească. Ei bine, înainte sa ma întâlnesc cu Ginny, trebuie sa dai iama în colecția secretă a tatei cu vinuri. Faptul ca l-am văzut este destul de tulburător. Ma întreb cum aș fi reacționat dacă am fi vorbit.
Cu un oftat epuizat, îmi las capul sprijinit de geam și încep sa fredonez o melodie oarecare, închizând ochii.

Șiii, am revenit!!!
Sper ca v-a fost dor de Chase și Kate, pentru ca mie mi-a fost al naibii de mult!
Îmi cer sincer scuze pentru un prim capitol așa plictisitor și plin de descriere, dar promit ca următoarele vor conține mai multă acțiune. Am vrut sa detaliez întâlnirea celor doi si sper ca am reușit.

Nu sunt sigură dacă se vor revedea peste un capitol sau două, din moment ce în mintea mea este un haos total, dar întâlnirea îmi este fixată cu pioneze în creier și pot spune cu mâna pe inimă ca va fi explozivă, sau cel puţin neașteptată.

Voi începe sa corectez primul volum, așa ca nu știu când voi posta.

1,03K voturi...cred ca o sa leșin...