Decizia inimii /în curs de editare/

Chapter 18.

Zach vorbește la telefon de minute bune, păstrându-și o mină serioasă și nervoasă. Îl privesc cum își mușcă buzele frustrat, iar gândul mi se duce la Chase. Atunci când își mușcă el buza, devine cea mai senzuală acțiune din lume. Dar acum, nu pare decât un simplu gest prin care își exteriorizează starea interioară.

- Kate, îmi pare rău, dar chiar trebuie să plec. Muncitorii au niște probleme la fabrică, iar părinții mei nu sunt în oraș, se explică repezit și vizibil stresat de timp, în timp ce își îmbracă sacoul negru.

- Nu e nici o problemă, îl asigur înțelegătoare, sorbind ultima gură de cappuccino.

Încuviințează fără să mai spună nimic și îmi sărută obrazul pe nepregătite, înainte să iasă vijelios pe ușă. Rămân încremenită câteva secunde, atingând cu degetul pielea ce mă furnică și înghit în sec. Asta nu e bine... Asta nu e bine deloc pentru că a arătat ca o...

- Întâlnire? Aud vocea lui Aiden ce pândește demult răgazul de a vorbi cu mine, dând glas gândului meu.

- Nu! Adică, nu. Îmi dreg vocea pe un ton normal, încercând să îmi ascund agitația interioară. Doar o întâlnire între prieteni.

Își ridică incredul o sprânceană și apucă paharele, punându-le cu o singură mână pe tavă.

- Dar tu nu trebuia să fii în spital? schimb subiectul suspicioasă.

Îl observ cum se încordează și pleacă în fugă, fără să îmi adreseze vreun cuvânt. Mă încrunt nedumerită și aștept să apară cu nota de plată, dar minutele trec, iar silueta sa nu își mai face intrarea deloc.

Oftez și mă ridic în picioare, mergând către primul chelner îl văd. Îi dau banii explicând puţin jenată situaţia, dar el se dovedește a fi extrem de înțelegător și mă lasă să părăsesc extravagantul restaurant imediat ce achit consumaţia.

***

- Și a plecat?! Îmi ţipă isterică Ginny în ureche făcându-mă să scap telefonul ţinut într-un echilibru precar cu ajutorul umărului.

Mă aplec pentru a recupera gadget-ul și îmi reîndrept atenţia către bancomat, tastând suma dorită pentru a o scoate de pe card.

- Așa cum ai auzit. Afirm așteptând bancnotele să iasă la lumină.

- Pff, ce nesimțit! Niciodată nu lași fata singură la o întâlnire! Nici nu știe să se comporte... Aud răspunsul frustratei de la capătul firului.

Se consumă prea mult. Ai zice că ea a avut întâlnire, nu eu. Dar a fost mai mult o ieșire între prieteni, chiar am specificat asta cu el. În plus, probabil că a avut o problemă extrem de importantă dacă a plecat așa repede.

- În primul rând, nu a fost o întâlnire, deci nu a avut nici o obligație faţă de mine. În al doilea rând, chiar a trebuit să plece. Avea probleme la fabrică.

O aud cum pufnește incredulă și mai mult ca sigur își dă ochii peste cap. Bine că asta e singura ei problemă cu privire la ieșirea mea. Nu am pomenit nimic de Aiden momentan. Încă nu știu sigur ce a însemnat acea... conversație scurtă, dar a fost dubioasă. Extrem de dubioasă. Iar până nu sunt sigură de un anumit lucru, nu o să anunţ pe nimeni.

- Mai vii pe la magazin? Sau măcar pe la sală?

Oftez la auzul tonului ei miorlăit. Nu știu dacă mai am timp să trec pe la magazin, căci trebuie să îmi plătesc amenda, acum că mi-am scos banii de pe card. Cât despre dans... Aș vrea, mai ales că în ultima perioadă am cam rărit-o. De când a apărut Chase în peisaj, mai exact. Însă unul din inconveniente ar fi durerea de cap ce mă ţine de dimineaţă. Am ignorat-o până acum, dar a revenit mai puternică. La pachet cu greaţa ce o credeam dispărută. Nu am mai îndrăznit să bag ceva în gură de teamă să nu dau la pește. Mă simt groaznic, dar asta nu îmi poate opri activitățile zilnice.