Decizia inimii /în curs de editare/

Chapter 6.

În secunda doi sar de pe scaun, lăsându-l pe Zach confuz și enervat și ies în fugă pe ușă făcându-i semn lui Ginny sa ma urmeze.

-Ce a fost asta? Gafaie ajungând lângă mine și privind suspicioasă roșul proeminent ce îmi colorează pomeţii.

-Îţi povestesc acasă.spun în șoaptă privind în jur după oricine ar avea tupeul sa tragă cu urechea.

***

-Deci?Întreabă relaxată trântindu-se în patul meu confortabil.

Ma așez pe un scaun de la birou și privesc podeaua încercând sa îmi aleg cuvintele. Oricum aș face, Ginny va fi supărată pe mine, iar lucrul ca o simpla dezvăluire ne va îndepărta ma întristează. Cu toate acestea, trebuie măcar o dată în viaţă sa ma gândesc și la altcineva în afară de propria persoană, căci egoismul nu este o calitate cu siguranţă.

-Mai ţii minte ce ţi-am spus despre tipul acela care m-a înșelat? Încep șovăitor evitând sa o privesc.

-Da. Răspunde simplu.

-Ăăm...el...se pare ca este verișorul tău.

Tăcerea inundă camera, iar eu ma ridic în picioare gata sa o părăsesc. Nici măcar nu am curaj sa îi privesc faţa plină de reproș cel mai probabil.

Însă, reacţia ei ma lasă total confuză. Nu ar fi normal sa fie de partea vărului ei?

-Afurisit nemernic, bogătaș inculpat, stai sa vezi ce mamă de bătaie mănânci tu armăsar de doi bani! Ţipă prin cameră tastând cu putere pe telefon de parcă ar fi sfârșitul lumii.
Imediat ce apelantul răspunde, urlă de-abinelea făcându-ma sa îmi doresc sa fi ţinut această informaţie pentru mine.

-Pitic mic și enervant mișcă-ţi fundul mâine la nenorocită aia de cafenea la aceeași oră altfel o sa rămâi cu un model violet pe toată faţa aia a ta de mincinos fără scrupule! Scuipă amenințările în receptor, înainte sa îi închidă în nas ca o adevărată divă.
Se întoarce spre mine cu un zâmbet nesănătos de mare și chiţăie de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

-Îmbracă-te! Știu eu ce ne-ar înveseli ziua semnificativ!

***

-Ma simt mult mai fericită. Mormăi sarcastică neobosindu-ma sa mai privesc firma al nu știu câtelea magazin în care am intrat, și fără îndoială, nu ultimul.

-Probeaz-o! Ma îndeamnă prietena mea indicând o rochie coral extrem de decoltată.

Strâmb din nas și lăsând sacoșele jos iau de pe un umeraș o salopetă albastră draguţă, îndreptându-ma cu ea spre cabină de probă.
Ginny oftează și ma urmează fără vlagă:
-Când ai sa înțelegi ca fiicele de milionari nu poartă salopete, ci rochii de seară? Întreabă retoric știind deja răspunsul meu ce nu întârzie sa apară.

-Nu îmi pasă.

Și cu asta, trag draperia cabinet și încep sa îmbrac vestimentația, analizând-ma în oglindă.

-O luăm. Hotărăsc și o arunc după ce ma dezbrac în braţele șatenei pentru a îmi pune pe mine blugii și tricoul.

Peste câteva minute, părăsim magazinul și încerc sa ma furișez către ieșire.

-Nu încă, Kate Evans. Mai avem de luat lenjerie. Spune amenințător și ma trage într-un alt magazin.

Înghit în sec urmând-o rușinată. Nu o sa mai fac prostia sa aduc vorba de băieți în preajma ei. E ca un detector de rasă masculină care la primul semnal fuge în mall. Fără logică, știu.

Imediat ce intrăm, Ginny dispare entuziasmată de lângă mine, murmurând ceva de chiloți tanga mov. Înjur în șoaptă privind descumpănită în jur. De obicei îmi dau mărimile menajereicare cumpără lenjerie pentru mine, ceea ce este destul de anormal, dar nu fac mofturi la culori, iar pe mine nu prea ma văd hoinărind prin astfel de magazine.
Ma îndrept cu tragere de inimă către două seturi ce mi-au atras atenția, fiind de același fel, doar culorile fiind cele ce le diferențiază. Una neagră,una roșie, iar după o privire asupra etichetei declar mulțumită ca sunt exact mărimea mea.

-Oare care?întreb încet, ridicând în aer ambele seturi meditativ.

-Cea neagră.îmi șoptește o voce senzuală la ureche, înainte ca un braţ plin de mușchi sa ma lipească de un piept de piatră.

-Chase! Exclam recunoscând din prima vocea și trupul, sărind doi pași în faţă, departe de persoana lui și de efectul ce îl are asupra mea.

S-a hotărât sa îmi facă viaţa amară după ce l-am enervat la cafenea? Sau nu pot avea o zi liniștită fără sa îmi apară pe nepusă masă în faţă? Iar colac peste pupăză, nici unei femei din magazin nu li se pare ciudat ca este un bărbat aici, deși cred ca nici măcar nu le deranjează prea tare, ba din contră.

-Ce cauţi aici? Întreb, apucând în grabă ambele lenjerii și punându-le la locul lor.

-Cumpărături. Răspunde ironic, dându-mi de înțeles ca nu i-a priit ultima noastră întâlnire. Și dacă tot te-am văzut,m-am gândit sa te scutesc sa te aperi de masculin în călduri.continuă serios, stârnindu-mi amuzamentul.

-Tu crezi ca nu pot sa ma apăr de un potențial bărbat ce îmi dă târcoale? Îi răspund la fel de ironic.

-Cei din rasa mea pot apela la metode nu tocmai corecte pentru a obţine ce își doresc.

-Știi ca tocmai te-ai inclus și pe tine în această categorie?ma amuz și mai tare, dând din sprâncene.

-Sunt și excepții. Dar tot trebuie sa fii atentă. Declară arogant, băgându-si mâinile în buzunarele blugilor.

-Chase, sunt în stare sa ma apăr de un violator, chiar dacă sunt nevoită sa recurg la violență. Spun, neștiind cum am ajuns sa dezbatem un asemenea subiect

-Zau? Arată-mi! Pufnește incredul.

Ma holbez la el neînțelegînd exact ce vrea sa spună. Sa îl lovesc ca și cum ar fi un violator? Discuția asta devine tot mai ciudată, cu toate ca el a deschis subiectul, deci e vina lui.

-Lovește-ma! Ma îndeamnă văzând ca îl privesc ca pe un extraterestu.

-Ești beat. Afirm deși nu simt iz de alcool.

Își da ochii peste cap, tăcut, așteptând cel mai probabil sa îl lovesc. Văzând ca nu glumește, un alt gând îmi trece prin minte și recunosc mie însumi, spre nemulțumirea mea, ca nu vreau sa îl rănesc în nici un fel, fie el fizic sau nu.

-Aici? Acum? Sa te lovesc? Întreb de data asta chiar încercând sa îl fac sa renunțe.

-Haide astăzi, Kate. Nu e ca și cum m-ai putea răni. Își da iarăși ochii peste cap.

Ridic din umeri încercând sa par nonșalantă, deși pe dinăuntru sunt un amalgam de sentimente. Îmi strâng pumnul nesigură, iar cu un mic avânt, îl înfig în abdomenul acestuia.

Scâncesc și îmi retrag brațul ce vibrează de durere, privind cu interes firișorul de sânge ce se prelinge printre degete dintr-un loc roșu care este fără îndoială o julitură. Nu trebuia sa fie invers? Ce naiba are ăsta pe post de abdomen? Pietre?

Fără sa accept vreun cuvânt din partea lui, Ma las condusă de val și de curiozitate, dar poate și puţină dorinţă, apucând tivul tricoului său și ridicându-l îndeajuns cât sa îi admir frumoasele pătrățele ce îmi taie respiraţia.

-Sfinte macaroane mari! Exclam cu ochii holbaţi către pielea bronzată.

Are linii definite ce delimitează mușchii, iar contrastul este amețitor, depășind cu mult nivelul pe care îl avea acum șase ani. Cât merge la sală zeul ăsta?

-Ai terminat cu holbatul? Ma întreabă amuzat, scoţându-ma din transă.

Ma retrag rușinată privind în jur către femeile ce au asistat și ele la spectacol și amplifică culoarea roșiatică a obrajilor mei.
Fără sa mai am curaj sa îl privesc, o iau la propriu la fugă către ieșire, neprivind în urmă.

Mulțumesc de voturi, vizualizări,comentarii și listări! Scuzați eventualele greșeli de punctuație și ortografie!