Decizia inimii /în curs de editare/

Capitolul 25.

Chase P. O. V.

Stăteam și priveam fața angelică ce era împânzită de lacrimi. Luminile blânde ale focului îi creau umbre jucăușe pe chipul schimonosit de suferință.
Doamne!
Ce as da sa fiu acum lângă ea, sa o țin în brațe și sa îi șoptesc blând ca totul o sa afle bine.
Dar, la dracu, ca nu puteam! Nu puteam decât sa stau aici și sa privesc cuminte cum se foieşte neputincioasă, cum lovește perna cu pumnii și suspină. Arată de parcă ar fi lovită de pumnale, sau de parcă ar sta pe ace. E atât de greu!
Stau aici, prefăcându-ma ca dorm cu o erecție cât China, deși privesc chipul ei schimonosit de cute dureroase.

Fiecare lacrimă de argint ce în se prelinge pe obrajii fini e ca o palmă usturătoare pentru mine.
Mă chinui singur, suportând tortura. Dar ce tortură! Una dintre cele mai dureroase și plăcute torturi! Chiar și când plânge arată ceresc. Un înger nici măcar nu i-ar putea întrece frumusețea.
Kate e mult mai naturală decât celelalte femei pe care le-am cunoscut.
Nu tu machiaje, nu tu chicote enervante, nu tu tocuri de 12 cm.
E doar ea, cea mai frumoasă femeie pe care am văzuto, dar cu un temperament ce te pune sa îți iei lumea în cap. Încăpățânată, orgolioasa și înfumurată e replica mea feminină, iar scânteile nu ezită sa iasă la fiecare ciocnire.
Închid strâns ochii, încercând sa alung imaginile cu ea plângând până nu o sa mă arunc la ea în pat și o sa o strâng la pieptul meu, acolo unde îi e locul.
Dar, o lacrimă răzleață mi se strecoară printre gene, în timp ce eu îi simt dâra umedă încinsă de cărbuni aprinși, punând sare pe rană.

Mă întorc cu spatele la ea, încercând sa îmi duc mintea în altă parte, măcar pentru a reuși sa uit de suferința ce și-o exteriorizeaza.

Totul mergea atât de bine! Ea era sub mine, eu peste ea, amândoi cu un singur scop. Dar apoi, când voiam sa îi las sânii afară din strâmtoarea excitanta a sutienului, a devenit rigidă.
Nu s-a mai mișcat minute bune și a privit în gol parcă cu mintea în altă parte.
După scurt timp a țipat, iar respirația i-a devenit alertă în timp ce îmi examina speriată chipul, parcă asigurându-se ca sunt acolo.
Imediat ce am liniștit-o cât de cât, ochii mi s-au pironit în singurul punct ce îmi putea capta atenția.
Pieptul îi tresălta furios, iar sânii. ...Doamne, dar ce sâni! Erau atât de moi, plini și catifelați ca aveai impresia ca te răsfeți în așternuturi de mătase.
Eram prins în vraja trupului ei de zeiță, chiar dacă știam ca mă privea. Voiam sa îmi ridic ochii, sa îi întâlnesc privirea și sa îi spun ca nu sunt un pervers nemernic, dar știam ca e o minciună sfruntată, așa ca doar m-am încordat și am așteptat sa revină la ceea ce făceam. Îmi curgeau balele numai gândindu-ma la cele două bobițe roz ce mi se topeau în gură, dar fantezia mi-a fost întreruptă brutal când m-a împins cu putere, închizându-si sutienul și poarta spre visele mele frumoase.

Nu știam care a fost cel mai jenant moment. Cel în care am fost refuzat prima oară de o femeie, cel în care stăteam ca prostul în mijlocul camerei, încercând sa găsesc greșeala din comportamentul meu, sau cea de acum, în care stau ca un laș și o ascult cum plânge în timp ce mă prefac ca nu s-a întâmplat nimic.

Înjurând șoptit, m-am sculat silențios din pat și am privit spre fața uscată de lacrimi ce dormea adânc acum.
La dracu cu femeia asta! Mai întâi dă peste mine creând sentimente și emoții netrăite până acum, apoi mă refuză cu șarm și în cele din urmă tot ea se aruncă în brațele mele, gata sa plece peste cinci minute! Femeile știu și eu ca sunt cele mai introvertite ființe de pe pământ, dar Kate le întrece pe toate! Nici dacă rezolvam un Sudoku la istorie unde nu știu absolut nimic, nu cred ca as fi avut atât de furcă.
La naiba, îmi trebuia un moment de liniște din toată nebunia asta!
Mă îmbrac și încalț tăcut, după care ies în aerul răcoros al nopții, gata de o oră liniștită, departe de problemele ce mă așteaptă răvășite în camera mea.