Decizia inimii /în curs de editare/

Capitolul 27.

Chase P.O.V.

Evident ca am regretat imediat decizia luată. In secunda doi,am aruncat-o pe Emma de pe mine si mi-am tras blugii grăbit înainte sa iesim fugă din cameră,in ciuda smiorcăierilor ei de târfă.

Ceea ce ma macină cel mai tare este faptul ca am înșelat-o pe Kate. Numai gândul la ochii ei înlăcrimaţi mă face sa ma simt ca ultimul dobitoc de pe lume. Sunt un mare egoist și știu că nu o merit, dar continui să ma ţin de ea ca timbrul de scrisoare, in ciuda faptului că o rănesc.

Nu mă pot consola decât cu gândul că suntem despărțiţi. Cel puțin așa cred. Și sper. Pentru că data viitoare când o să o mai rănesc, o să pun punct. Nu are nevoie de un misogin incapabil de iubire.

Kate P.O.V.

Am stat toată ziua ghemuită în pat și vărsându-mi sufletul. Încă meditez la cele întâmplate si încerc sa găsesc greșeala mea din toată această ecuaţie complicată. Sunt conștientă ca ma comport imatur,dar la urma urmei, asta sunt. O puștoaică răsfățată de care soarta a ales să își bată joc. Și in mare fel.

Chase nu a mai fost văzut de la prânz, iar Lucy și Zac încearcă sa îmi îmbunătățească dispoziția cu fursecuri cu ciocolată. În alte situații aș fi făcut dansul fericirii, dar acum nu sunt decât un stare să mă gândesc ca Chase e de o mie de ori mai gustos decât toată ciocolata din lume. Iar gândul imi zboară iarăși la el, in ciuda faptului ca încerc sa îl alung din minte ca pe un virus ce îmi afectează sistemul! Căci asta face! A intrat ca o furtună în viaţa mea, creând ravagii de proporţii epice! Când am mai fost eu implicată într-o relaţie? Când mi-am mai oferit eu sufletul pe tavă cuiva? Când am mai iubit pe cineva? Niciodată până la el.

O altă lacrimă se scurge pe obrazul palid și mă întreb a mia oară dacă nu trebuia să mă fi oferit în acea seară? Trup și suflet.

-Kate.

Sar ca arsă din pat în momentul când o mână caldă îmi atinge obrazul. Când a intrat?
-Lasă-mă să îţi explic.mă roagă șoptit, iar eu descopăr cu ușurință nota de disperare ce îi îneacă glasul.

Merit o explicaţie. Am nevoie de ea.
Aprob mecanic din cap, iar el trage aer in piept, prinzându-mi chipul in palme și obligându-mă sa îi privesc ochii întunecaţi ce sclipesc îndurerați.
Trupul îmi este scuturat de fiori când vocea lui caldă și răgușită își găsește drum spre sufletul meu, pe o cale ce îmi alină toate durerile. Fizice sau sufletești.

-Emma este...fosta mea logodnică. M-a ajutat într-un moment dificil al vieţii mele,când mama a fost descoperită că avea leucemie. Am fost distus. Am trăit cei mai urâţi ani ai vieţii mele. Crede-mă că nu ai fi vrut să ma cunoști atunci. Fumam zilnic, devenisem un beţiv ce își găsea distracţia în aventurile de o noapte, iar uneori mă si drogam. Emma a fost ca o ancoră de salvare dintr-o mare tulbure. O femeie atrăgătoare, ce scotea adevărata fiară din mine în pat. Devenisem in obsedat de control, iar ea, fiind o provocare ce avea un ego considerabil, devenise cea care îmi vizita așternuturile cel mai des. Era portiţa ce îmi oferea scăpare din realitatea crudă. Într-un moment judecat de alcool, am cerut-o drept logodnică. Cu câteva luni mai târziu, când mama găsise un tratament care dădea roade, am mai ieșit din starea mea jalnică. Nu mult, dar îndeajuns pentru a realiza cât de goale îmi deveniseră conturile. A doua zi,am izgonit-o pe Emma afară, iar ea a venit aici, unde și-a creat o viaţă nouă.
Îţi dai seama ce surpriză am avut azi-dimineaţă când m-am trezit cu ea la ușă! A sărit pe mine in secunda doi m-a și trântit pe canapea cu replici de genul 'Iubitule, mi-a fost așa dor de tine!'. Tocmai voiam să îi dau vreo două palme sa se trezească la realitatea naibii,când ai năvălit tu in încăpere, iar eu am simţit ca mi-a căzut cerul în cap. Știu ca sunt un egoist ce este mult prea posesiv ce nu te merită. Nu îţi ajung nici la degetul mic, dar dacă există ceva de care sunt sigur, este ca o să trag chiar și cu dinţi ca această relaţie să funcționeze. Deci...mă poţi ierta?

Nu reușesc decât sa afirm slab din cap. Îmi ţin cu greu lacrimile in frâu din cauza emoţiei, iar corpul îmi vibrează dureros de tare când buzele nu se contopesc într-un sărut înfometat de care mi-a fost atât de dor. Încă nu reușesc sa procesez prea bine faptul că Chase are o poveste atât de emotionantă, iar imediat ce nu se despart buzele, zâmbesc. Un zâmbet simplu si adevărat prin care îi transmit cât sunt de mândră si fericită de el. În ciuda tuturor greutăților,a ajuns unde este acum.

-Și acum ce ai zice de o seară cu filme de groază? Mă tachinează el, punându-mi scurt si adorabil nasul, făcându-mă sa chicotesc. Cine s-ar fi așteptat? Chase, romantic?!
-Dar târâtura? Mă strâmb degustată când aduc in discuţie cea ce a creat ape tulburi in relația noastră.

Din partea mea, fiinţa aia merită sa moară pe fundul oceanului, sfâșiată de rechini. Sau poate mâncată de vie.

-A avut grijă Lucy de ea. Zâmbește atotștiutor el, înainte sa continue pe un ton acuzator. Ești geloasă, pisicuţă?

Îi arunc o încruntătură demnă de Oscar, iar inima îmi tresaltă dureros. Firar să fie, chiar sunt geloasă ca naiba! Dar nemernicul nici în ruptul capului nu va scoate o mărturisire de la mine!

-Vezi că încă nu ești iertat pe deplin, așa că nu forţa nota! Mârâi la el asemenea unei feline nervoase, iar Chase își ia un serios rolul de mascul alpha, dându-mi o palmă usturătoare la fund, ce, culmea mi-a stârnit si mai tare hormonii.

-Te aștept jos cu popcornul. Șuier printre dinţi, având grijă sa trântesc ușa in urma mea.

Oi fi eu neexperimentată, dar nu sunt proastă. Îmi pot dă seama că orice ciocnire dintre noi iese cu scântei de fiecare dată. La naiba cu mândria asta! Ajung sa îl iubesc mai mult cu fiecare moment, chiar dacă e uneori tâmpit! Ar putea sa fie si criminal în serie!