Chapter 2.

6.3K 341 6
                                    

Picioarele execută pașii potriviţi în sincron cu Ginny, iar mușchii întinși la maximum aproape ca nu îi mai simt în timp ce fac o ultimă săritură în aer.

Răsuflând greu, ne așezăm amândouă pe bancă și bem din sticle în tăcere. Singurul zgomot sunt respiraţiile noastre sacadate, dar cuvintele nu își au rostul. Pe cât de fascinant, pe atât de greu și obositor este street dance-ul. Pe mine una, nu ma deranjează ca trebuie sa îmi solicit corpul la maxim. Atâta timp cât îmi place, ma simt bine, iar stresul unei zile de muncă este dat uitării, devine hobby-ul meu preferat. Cu toate astea, am insistat ca tata sa nu dea din casă, căci nu vreau sa ajungă la urechile presei o astfel de informaţie. E de ajuns ca îmi monitorizează fiecare mișcare. Un trening spălăcit și o serie de mișcări complicate nu dau bine la imaginea de fiică afaceristă perfectă. În plus, mai sunt și 'dușmanii' care își bat joc de tine. Iar în categoria asta, intră fără îndoială și Jessica.
S-ar zice ca după atâția ani ne înțelegem mai bine. Asta doar în public. Bine, nu suntem chiar la cuțite, dar am descoperit cu ceva timp în urmă ca ignoranța este singurul mediu în care putem convieţui împreună. Din moment ce petrecem maxim 2 ore pe zi împreună, este o metodă bunicică.
Atâta timp cât nu ma provoacă. Eu nu o jignesc.
Nu ne batem pentru tata.

Adică, foarte rar funcționează. Dar hei, nu toată lumea e perfectă, nu?

-Mergem? Întreabă răgușită ferindu-și o șuviţă transpirată de pe faţă.

Dau din cap în semn afirmativ, încă incapabilă sa vorbesc, și îmi scot tricoul transpirat alături de pantalonii scurți de trening cu mișcări repezite, pentru a îmi îmbrăca obișnuita ținută office. Rochia roșie de dimineață este încă în stare bunicică. A trecut cu vitejie printr-o adevărată armată de ziariști la ieșirea din magazin. Jur ca devin mai patetici pe zi ce trece. Inventează lucruri imposibile în criză de idei.
Se ridică și ea schimbată în rochia de azi dimineață și pornim către ieșire obosite. O singură privire pe geam, și descopăr haita de 'lupi' gata sa ne înghită. Nu le scapă nimic. În afară de motivul pentru care vin zilnic în această sală de sport. Modernă, cu geamuri fumurii și aer condiționat, o încăpere perfectă pentru a îmi ascunde adevărata activitate. Toată lumea crede ca sunt doar o fire mai sportivă. Aproape toată lumea.

Nici nu apucăm bine sa ieșim, căci suntem asaltate de bliţuri, microfoane și, evident întrebări cât sa cuprinzi întreaga planetă. Ginny ajunge prima în limuzină și urcă speriată. Nu o condamn. De curând, presa o interoghează ocazional dat fiind ca petrecem mult timp împreună. Dar eu sunt mereu atracția principală. Un motiv în plus sa ma dau cu capul de pereți în fiecare seară pentru a găsi o soluție sa scap de lipitorile acestea supărătoare.
Îi ignor complet, pășind relaxată, deși ma abţin cu greu sa nu izbucnesc în râs la auzul întrebărilor. În schimb, le răspund sarcastic, așa cum sunt obișnuiți. Tata iar o sa îmi ţină morală acasă. Dar nu e vina mea ca am o gură spartă.

"Domnișoară Evans, ce sport practicaţi în această sală?"

"Tatăl dumneavoastră este infidel Jessicăi Evans, mama dumneavoastră vitregă?"

-Așa cum ești tu soției tale. Spun impasibilă, continuând sa îmi molfăi limba plictisită, auzind vag o înjurătură din partea bătrânului. Cred ca am nimerit-o.

"Este adevărat ca veniturile magazinului Kendra scad?"

-Așa cum îţi scad ţie firele de păr. Mormăi sarcastică.

"Mama voastră are într-adevăr conflicte cu dumneavoastră în familie pe tema banilor?"

"Aţi concediat-o pe Devona Moore din cauza statului social?"

-Tipa nu știa diferența dintre bon fiscal și propria eșarfă. Răspund încă amuzată de incident.

"Este adevărat ca aţi făcut avort, curmând viaţa copilului ce îl avea ca tată pe Johanne Kors?"

-Iar tu ești fiul lui Obama.

Aud vag un sunet de obiect rupt și după o privire pe geam constat ca tipul și-a scăpat camera din mână. Ei bine, la ce prostii am spus, tata o sa ma ciufulească calumea. Bine ca nu prea le publică. După prima greșeală, au învățat ca am un caracter mai... Sarcastic, vulcanic, independent, iar lista de 'calități' poate continua. Un eșec total din punct de vedere moral, ca sa o citez pe Jessica.

-Unde sa fie, domnișoară Evans? Ma întreabă șoferul râzând pe sub mustăți. E clar ca a tras cu urechea.

-Acasă, Thomas. Și, pentru a mia oară, spune-mi Kate. Ma faci sa ma simt o băbăciune.

Tace, dar îi pot vedea prin oglinda retrovizoare zâmbetul mic. Ei bine, măcar pot sa aduc un strop de fericire în viețile altor oameni, dacă a mea rămâne la fel de lipsită de culoare.

Cobor elegant jos și fac slalom prin alta mulţime de ziariști, ceva mai mică ce este dată afară de pe gazon de niște bodyguarzi nu tocmai binevoitori.

-Salut, Sam. Tom. Liam.

Știu doar câțiva dintre ei pe care îi salut din mers, mândrindu-mă ca de fiecare dată cu memoria mea 'genială'.
Arunc o ultimă privire către limuzina ce o conduce pe Ginny acasă, înainte sa intru în vila exagerat de mare pentru gusturile mele.

-Fir-ar! Șoptesc furioasă, privind către vaza cu lalele îngrozitoare ce ma așteaptă la intrare.

Demult voiam sa scap de ea, dar Jessica nu o sa fie prea fericită.
Ca tot vorbeam de lup...

-Kate! Doamne, vaza mea! Era de la mătușa Carla. O sa vină în weekend-ul acesta!

-Mătușa Carla vine în America? Întreb uimită în timp ce ma descalţ.

Își strânge buzele într-o linie fină și își face gura pungă în timp ce se apleacă sa strângă cioburile. Perfect.
Ignorăm din nou.




Doua capitole in doua zile! Wow...sunt pe vaaal!👏

Îmi pare sincer rău dacă este un capitol plictisitor si atât de scurt.
Chase o sa apară in capitolul următor din nou, dar va avertizez ca o sa fie mai lung decât de obicei.

În legătură cu postatul, e vacanță. O sa postez minim o dată pe săptămână, atât cât îmi permite timpul, deși sper sa o fac mai des. Pentru cei care citesc și Jocul Seducției, o sa postez mai rar dat fiind ca principala mea carte este aceasta.

În legătură cu , corectarea primelor capitole, nu o sa fie cine stie ce. Doar diacritice și chestii din astea. Acțiunea rămâne aceeași.

Va mulțumesc din suflet pentru toate voturile și vizualizarile! Peste o mie de voturi!!! Doamne, e un vis devenit realitate...

Decizia inimii /în curs de editare/Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum