Iubire destinată

Capitolul 6.

- Femeia lui Pablo a născut.
- Și de ce îmi spui mie asta?
- Am crezut că este mai bine să îți spun eu decât să afli de la altcineva.
- Mă bucur pentru el. Un copil este o binecuvântare de la Dumnezeu și sper să își i-a rolul de tată în serios.
- Chiar nu îți pasă?
- Absolut deloc. Poate să facă ce vrea cu viața lui. Pe mine nu mă mai interesează.
- Asta vrea să zică că l-ai uitat?
- Da.
- Există un vinovat pentru acest lucru?
- Nu știu. Nu cred.
- Eu zic că prietena mea începe să simtă ceva pentru Eduard.
- Ce? Nu este adevărat.
- Poate nu îți dai seama, dar el este fericirea ta.
- Recunosc, Eduard este un băiat super, dar eu nu caut o relație. Tot ce vreau este să-mi trăiesc tinerețea.
- Ai aproape 25 de ani. Nu crezi că a venit momentul să-ți faci propria familie? Lasă-l pe Eduard să intre în viața ta. Se vede de la o poștă cât de mult te place.
- Tu crezi?
- Sunt sigură. Încearcă ceva cu el și dacă nu funcționează renunți.
- O să încerc, dar nu îți promit nimic.
- Bine. Ai grijă de tine.
- Și tu la fel. Ne auzim.

Închid apelul și spun:

- Doamne te rog spune-mi ce să fac. Știu că Eduard este bărbatul perfect pentru o femeie, însă presimt că ascunde ceva în trecutul său. Nici nu știu ce însemn pentru el, dacă sunt doar o prietenă sau ceva mai mult.
- Trebuie să vorbim.
- Ce se întâmplă?
- Uite ce a apărut azi dimineață în ziar.

Iau ziarul în mână și mă uit atentă la prima pagina. "Michelle Castellon a reușit să-l uite pe Pablo Jackson". Titlul era mare scris în mijlocul paginii iar poza cu mine și Eduard era în centru.

- Cum de au reușit să facă poza?
- Nu știu. Partea rea este că nu sunt singurele poze. Ești pe prima pagină a tuturor ziarelor din țară.
- Cum? Le ai și pe celelalte?
- Sunt în birou.
- Mă duc să le văd și după vedem ce facem în privința asta.
- Bine.

Mă îndrept spre birou. Intru și închid ușa în urma mea. Un teanc de ziare era pe colțul mesei. Mă duc și le iau în mână. Tot felul de titluri și tot felul de poze cu mine și Eduard. Poze de când am fost la fermă, piscină, cină și casa de discuri. Citesc fiecare titlul în parte "Michelle Castellon și-a găsit iubirea adevărată?", "Eduard Grey, Regele muzicii este noul pretendent al Prințesei Castellon?", "Să fie iubire?", "A putut Eduard Grey să uite trecutul?", "Să fie un nou motiv pentru care Regele muzicii a început din nou să compună?", "Să fie iubire ce există între ei sau sunt doar prieteni?"....

- Lumea asta nu are ce să facă?

Îmi scot telefonul din buzunar și îl apelez pe Eduard.

- Michelle, ce plăcere să te aud.
- Putem să ne vedem în seara aceasta?
- Desigur. Vin să te iau?
- La 19:30 este bine?
- O să fiu acolo.

Orele au trecut iar Eduard trebuie să ajungă. Aud claxonul de la mașină și cobor jos. Îl salut pe Eduard și urc în mașină. Ajungem în fața restaurantului și intrăm în el.

- Ce comanzi?
- Ce dorești tu este perfect.
- Nu ai venit să mâncăm, nu-i așa?
- Nu.
- Atunci?
- Tu știai că suntem pe pagina principală a tuturor ziarelor?
- Am auzit câte ceva. Nu sunt genul care să cumpere ca să știu ce se întâmplă.
- Pozele sunt destul de compromițătoare și se aude că noi am avea ceva.
- Și te-ar deranja?
- Este serioasă treaba.
- Nu-ți fă griji. Vom rezolva problema.
- Cum?
- Vom spune că suntem doar prieteni și că avem un cântec împreună care urmează să fie lansat.
- Am și uitat de cântec.
- Eu nu. Cântecul meu va fi lansat mâine și la sfârșitul săptămânii îl vom începe pe al nostru.
- Sigur vrei să fiu eu vocea feminină?
- Mai mult ca sigur. Nu știu dacă ai observat, dar noi doi avem o conexiune foarte specială.
- Și eu cred acest lucru.
- Am venit să te întreb dacă vrei să mergi cu mine.
- Unde mai exact?
- Este o surpriză.
- Mă mai gândesc. Nu am niciun chef să ies în oraș astăzi.
- Am zis eu ceva de oraș?
- Atunci unde mergem?
- Spune da și vei afla.
- Bine. Accept pentru curiozitatea mea fiindcă altfel nu aș merge.
- Nu o să regreți.