Iubire destinată

Capitolul 44.

- Acum ce vei face?
- Voi rămâne aici până voi afla mai multe.
- Ești sigur că vrei să faci asta? Este periculos.
- Știu, dar până nu vei fi în siguranță eu nu voi sta liniștit.
- Promiți că vei avea grijă?
- Promit. Acum trebuie să plec. Uite aici email-ul meu. Vreau să îți faci unul nou cu un nume diferit. Nu vreau ca el să-și dea seama că vorbesc cu tine.
- Bine.
- Acum trebuie să plec. Nu vreau să observe că sunt plecat prea mult timp.
- Te iubesc Matteo.
- Și eu pe tine.

Îl sărut și după mă uit în urma sa. Pleacă și închide ușa. După câteva minute plec și eu spre aeroport. Iau primul avion și ajung foarte târziu. Tot zborul m-am gândit la ce mi-a spus Matteo și încă nu pot să cred că Acacius este tipul cel rău. S-a apropiat de mine doar pentru a fi mai aproape de familia mea.

Ajung acasă și deschid ușa. Aprind becul și înghit în sec când văd tot apartamentul răsturnat cu fundul în sus.

- Ce naiba?

Las geanta să cadă pe jos și înaintez spre mijlocul camerei. Mă uitam în jur și nu-mi venea să cred. Niște voci se aud și pe ușă intră Sam cu Alessandro.

- Ce s-a întâmplat aici?

A fost întrebarea pusă de Sam, după care am plecat în grabă spre camera mea. Totul era răsturnat și ușa de metal era deschisă. Intru și găsesc ușa camerei secrete deschisă. Mi-a spart codul de securitate. Aprind camerele și nu aveam nimic înregistrat. Totul era gol și niciun fișier nu se mai găsea în laptop.

- Nu. Nu...

Țip eu și fratele meu vine lângă mine. Se uită la mine și nu-i dau mai deloc atenție. Eram cu privirea la toată munca mea care acum era pur și simplu pierdută pentru totdeauna.

- Cine a putut face asta?
- Știu foarte bine cine și acum a întrecut limita.

Eram nervoasă și supărată. Toți anii mei de muncă erau pe acel laptop și acum totul este nimic. Totul este șters și nu puteam să-l mai recuperez. Eram la câțiva metri de ușă și Sam se fixează chiar înaintea ei.

- Dă-te din drumul meu.
- Nu până nu ne spui cine este cel care a făcut asta.

Mă întorc și realizez că fratele meu era fix în spatele meu.

- Nu pleci până nu ne spui cine este el.
- Voi nu înțelegeți.
- Normal că înțelegem. Te știm foarte bine și suntem siguri că cel care a făcut asta are legătură cu starea în care ești acum.
- Nu voi sta aici să vă dau vouă explicații.
- Ba o vei face.
- Sam dă-te din drumul meu.
- Nu o voi face. Ești schimbată și vreau să știu motivul.
- Vreți motivul?
- Da...
- C nu este mort. C este viu și în tot timpul acesta m-a făcut să cred că Matteo este mort. M-a făcut să cred că eu eram cea care l-a omorât. Înțelegeți?
- Dar nu este posibil. Tipul este în închisoare. Acolo a fost ucis.
- Era un alt zid de-al lui. Înțelegeți de ce nu v-am spus nimic? M-a făcut să cred că Matteo este mort și asta m-a făcut să ajung în acel spital și să uit de cine sunt eu.
- Ai spus că te-a făcut să crezi că Matteo este mort. Unde este el atunci?
- În casa dușmanului.
- Nu înțeleg.
- Am primit ieri un mesaj cu o adresă. Am luat primul zbor spre Valencia și m-am dus la ea. Acolo m-am întâlnit cu Matteo și mi-am dat seama că moartea sa a fost doar o înscenare a lui C. El și-a pierdut memoria când a avut accidentul. Se pare că a fost supus unui tratament cu energie electrică și l-a făcut să uite cine este cu adevărat. Cel care l-a luat și s-a dat drept unchiul său este un om care lucrează pentru C. Când este cu ei se preface că nu știe nimic și că încă are amnezie. Așa a putut afla că Acacius lucrează pentru el.
- Nu pot să cred. Am lucrat cu el la caz și nu mi-a dat motive să nu cred în el.
- Și-a jucat bine rolul. M-a mințit și și-a bătut joc de mine. Am jurat că voi face dreptate și asta am de gând să fac. Nu am vrut să vă implic pe niciunul dintre voi.
- Și noi suntem băgați în asta. Am trecut prin ce treci tu, mai ales Sam care a lucrat pentru el.
- Și totul din vina tatei și a lui Julian.
- Ce?
- Julian s-a încurcat cu sora lui Acacius. A rămas însărcinată și el nu a vrut să-și asume răspunderea pentru acel copil. Pentru el a fost o joacă, dar pentru ea a fost ceva mai mult. A născut și amintirea lui Julian nu a lăsat-o să trăiască liniștită. A crezut că dacă își vede copilul va reacționa, dar nu a fost așa. I-a reclamat de ce nu a avortat când a aflat și a spus că nu putea să facă așa ceva. Julian i-a spus că nu vrea să o mai vadă niciodată și că acel copil nu există pentru el. Ea a intrat în depresie și a murit iar tatăl său a jurat că îi va face familia să sufere, că îi face viața un infern femeii la care ține cel mai mult. S-a referit la mine. Acum știu de ce eu sunt în centrul atenției. Cu câteva luni în urmă el a murit și totul a fost lăsat în mâinile lui Acacius. Dar acum știu că nu lucrează singur și că nu el este adevăratul C. Acacius știe cine este și amândoi lucrează de câteva zile la un plan pentru a mă distruge. Tatăl meu a murit, Julian a fost otrăvit și acum rămân doar eu.
- Este incredibil ce ne spui. Ce se întâmplă nu este ceva normal. Este o răzbunare care pentru a ajunge la sfârșit a făcut victime niște persoane nevinovate și încă fac.
- Înțelegi de ce nu v-am băgat în asta? Am pierdut prea multe persoane importante. Nu vreau ca nimeni altcineva să iasă rănit din asta.
- Vom trece toți peste asta. Vom fi cu tine și între noi vom găsi soluția corectă.
- Nu este vorba doar de o soluție. Știm cine este complicele său, dar nu știm cine este el. Matteo mi-a spus să mai aștept câteva zile până va descoperi ceva ce ne poate fi de folos pentru a-l băga pe Acacius la închisoare și totodată să ne ducă și la adevăratul C.
- Cum ai trăit cu asta în spate?
- M-am agățat de fiul meu și de jurământul făcut. Nu voi sta liniștită până când acel cineva nu va fi închis la o închisoare de maximă siguranță.
- Voi suna la secție. Poate reușim să facem rost de niște amprente.
- Nu vreau să implic poliția.
- Trebuie.
- Bine. Fă ce trebuie să faci.
- Ar fi bine să mergeți la vilă. Eu voi rămâne aici.
- Cred că mai bine vă duceți voi. Ce s-a întâmplat a fost din vina mea. Sun eu la secție și spun să vină cineva.
- Ești sigură?
- Da. Voi fi bine. Duceți-vă.
- Ai grijă.
- Cum se simte Eddie?
- Este bine.
- Ai grijă de el.
- Desigur.

Cei doi pleacă și observ că se întâmplă ceva mai mult între ei. Mă bucur că își dau o șansă. Ambii au suferit și merită să fie fericiți. Închid ușa în urma lor și mă întorc la dezastrul din încăpere. Era abia ora nouă și realizez că am timp să fac puțină curățenie. Încep cu sufrageria și bucătăria. Termin destul de repede deoarece nu era atât de rea situația și intru în camera lui Eddie. Toate desenele sale erau aruncate pe jos și mă gândesc cum ar fi reacționat cel mic dacă le-ar fi văzut așa. Ține foarte mult la ele și mă bucur că daunele făcute de C nu au fost prea severe. Așez lucrurile cât de bine pot și mă duc în camera mea, care apropo era cea mai întoarsă cu susul în jos. Aici avea ce căuta și aici a făcut marele dezastru. Mi-a luat două ore să aranjez totul cum era și acum stăteam pe scaunul din fața tuturor monitoarelor din camera secretă.

Activez toate camerele și mă uit la ele sperând că presupusul hoț care a intrat să fie prin preajmă. Stau puțin și realizez că am și un microfon în această încăpere. Pun parola și intru în înregistrările sale. Totul era doar zgomote și aud ceva.

" - La naiba. Nu este aici. Unde l-ai pus Michelle? Unde l-ai pus? Trebuie să gândesc ca tine. Unde ai pune acel USB? Aici trebuie să fie. Este singurul tău loc sigur din această casă. "

Este tot ce a reușit să prindă microfonul. Acum știu cine este cel care a intrat. Era Acacius, bărbatul pentru care eu am început să simt ceva frumos. Părăsesc camera și intru în a mea. Mă uitam în jur și expresia feței mele simt cum se schimbă. Mi-am adus aminte că nu am dat de tabletă când făceam curat. Mă duc la birou și caut prin sertar. Nu era aici. A luat-o. Dar de ce? Nu puteam să pierd și ce aveam acolo.

Aprind laptopul și fac un nou cont de email. Îl găsesc conectat pe Matteo și decid să-i scriu.

- Heii...
- Ce faci micuțo?
- De unde ai știu că sunt eu?
- De la nume. Mereu îți spuneam asa.
- Ai dreptate.
- Ce ai pățit?
- Acacius a intrat în apartamentul meu.
- Nu a fost acasă toată ziua și a venit acum două ore. Ești sigur că a fost el?
- Aveam un microfon ascuns. Era vocea sa.
- Crezi că știe că ne-am întâlnit?
- Nu cred.
- Știu că este riscant, dar vreau să știu dacă tableta mea se află la el. Mi-a luat-o și ce am acolo este foarte important pentru mine.
- Voi vedea ce pot să fac.
- Mulțumesc.
- Am aflat un nume. Vreau să știu dacă ai mai auzit de el.
- Ce nume?
- Carlos.
- Nu cunosc pe nimeni cu numele ăsta.
- Poate tu nu, dar frații tăi cred că știu.
- Cine este Carlos?
- L-am auzit vorbind la telefon pe Acacius cu un tip cu numele de Carlos. A spus că are nevoie doar de niște hârtii și va putea începe cu răzbunarea.
- Adică astea sunt ultimele mele zile?
- Nu știu dacă s-a referit la tine când a spus asta.
- Cu siguranță a fost vorba despre mine. Numai mie îmi poartă pică.
- Nu este adevarat.
- Nu minții. Știm amândoi că așa este.
- Uite, trebuie să ies. Acacius a venit și nu vreau să mă prindă aici. Ai grijă de tine. Te iubesc mult.
- Și eu pe tine.

Apăs enter și trimit mesajul. Mă ridic din pat și ajung la dulap. Iau perechea mea de teniși și scot USB-ul din papucul drept.

- Se pare că ai uitat un loc Acacius.

Îl pun la loc și îmi iau niște haine de schimb. Fac un duș și mă pun în pat. Este ora două și eu tot nu pot dormii. Ochii mei se plimbă prin toată camera și nu pot să-i opresc. Nu am somn și nici nu cred că va venii prea curând. Timpul trece și încetul cu încetul ochii mi se închid.

.....

Ajung la casa familiei și intru pe ușa din spate. Îl găsesc pe Sebastian în bucătărie și îl salut.

- Străino, nu ai mai venit de mult pe aici.
- Știu.
- Ai fost ocupată?
- Se poate numi și așa. Pot să te întreb ceva?
- Sigur.
- Ai auzit în casa asta numele Carlos, sau cunoști pe cineva cu numele ăsta?
- Nu din câte îmi amintesc. Deși, cred că l-am auzit o dată în casa asta.
- Ești sigur?
- Cred că da. Dar de ce vrei să știi?
- Nu contează. Unde este Marco?
- Cred că plecat la spital.
- Alessandro?
- A plecat foarte devreme cu Sam. Cred că ceva se întâmplă între ei.
- Și eu am observat. Mă bucur pentru ei.
- Și eu.
- Mă duc la cei mici.
- Bine.

Plec și intru direct în birou. Las geanta pe un scaun și încep să caut orice detaliu care îmi poate spune cine este acest Carlos.

- Te pot ajuta cu ceva?