Iubire destinată

Capitolul 33.

- Sam? Crezi că este posibil?
- Nu știu ce să spun.
- Trebuie să o interogăm.
- Am încercat. Vrea să vorbească cu tine.
- Cu mine?
- Aha.
- Nu pot să-l las singur aici. Voi veni mâine.
- Bine. Ai grijă.

Fratele meu iese din apartament și mă întorc la Acacius.

- Am auzit tot. Am crezut că am terminat-o cu Matteo.
- Așa și este.
- Atunci?
- Îmi verficam căsuța vocală și am primit un mesaj vocal de la el. L-am ascultat și îmi cerea ajutorul. I-am spus lui Alessandro să afle unde este și am descoperit că nu a luat avionul așa cum a spus că o va face. Mă gândesc să nu fie în pericol.
- Înca îți pasă de el?
- Cum poți spune asta?
- Atunci de ce te bagi? Lasă-l în pace și gata.
- Dacă este în pericol eu am datoria de a-l salva.
- Și îmi spui că nu-ți pasă.
- A făcut parte din viața mea. Este normal să-mi fac griji pentru el. Nu vreau să pățească nimic mai ales că știu cine este cu adevărat.
- Ce spui acolo? Cum adică cine este cu adevărat?
- Mă înțeleg eu.

Mă uit la ceas și văd că este ora pentru medicamentele sale.

- Mă duc să-ți aduc pastilele. Așteaptă-mă aici.

...

- Nu vă faceti griji. Voi avea grijă de domnul Acacius.
- Nu voi sta mult.
- Luați-vă cât timp aveți nevoie. Ne descurcăm noi.
- Bine.

Părăsesc apartamentul și mă îndrept spre penitenciar. Intru în sala de interogatoriu și o găsesc pe Sam stând pe scaun și cu cătușe la mâini.

- Vad că ai venit.
- Unde este Matteo?
- Nu am idee despre ce vorbești.
- Am întrebat unde este.
- Într-un loc unde niciodată nu-l vei găsi.
- De ce ții să-mi distrugi viața în continuare?
- Tu mereu ai avut totul Michelle.
- Despre asta este vorba? Nu are nici o legătură cu Eduard tot sentimentul de ură pe care îl ai împotriva mea?
- Nu, nu are.
- Ce ți-am făcut?
- Tot ce era mai rău. Îți mai aduci aminte de spectacolele de frumusețe din sat?
- Ce legătură are asta cu ura?
- M-am înscris și imediat ai făcut-o și tu. Știai că o să câștigi. Erai mult mai frumoasă ca mine și nici așa nu ți-a păsat. Ai vrut mereu să fii în centrul atenției.
- Ai fost cea mai bună prietena a mea. Când eram cu tine uitam de ceilalți, inclusiv de Vicky și nu ai idee cât de mult regret acest lucru. Ea chiar a fost o prietenă adevărată.
- Ai dreptate. Chiar a fost. Și-a riscat viața pentru a te proteja și acum este moartă. Așa ar fi trebuit să fii și tu, dar se pare că iubițelul tău și-a riscat viața pentru a te salva.
- Unde este Matteo?
- Nu-ți voi spune.
- Ce vrei în schimb?
- Libertatea.
- Știi că asta este imposibil.
- Atunci îl vei găsi mort.
- Ce i-ai făcut?
- Momentan nimic. Aștept clipa perfectă pentru a termina cu el ce nu am putut termina cu tine.
- El nu ți-a făcut nimic.
- Așa este, dar are inima fratelui meu și nimeni nu o poate avea înafară de el.
- Ai nevoie de ajutor Sam.
- Și tu crezi că sunt nebună? Nu ești prima persoană care crede asta.
- Nu ți-a ajuns tot răul pe care l-ai făcut?
- Până nu-ți voi distruge viața nu te voi lăsa în pace.
- Spune-mi unde este Matteo.
- Niciodată. Va trebui tu singură să-l găsești. Grăbește-te. Timpul se scurge, iar viața sa se duce.
- Ce ai de gând să-i faci?
- Multe, începând cu tortura. Când îl vei găsi va fi de nerecunoscut.
- Lasă-l în pace.
- Spui tu că-l iubești pe celălalt, dar inima ta a fost, este și va fi mereu lipită de cea a lui Eduard.
- Nu ai idee ce spui acolo.
- Știu foarte bine ce spun. Nu încerca să ascunzi sentimentul pe care încă-l simți pentru Matteo. Poate poți păcăli pe orcine, dar pe mine este greu să mă minți.
- Nu am ce să discut cu tine despre ce simt și ce nu. Ce vrei pentru Matteo?
- Libertatea mea.
- Nu-ți pot da asta.
- Atunci nu îl vei avea. Gardian.

Sam pleacă și rămân singură. Câteva lacrimi cad din ochii mei și încep să cred că are dreptate. Singurele persoane cu care am fost fericită cu adevărat au fost Eduard și Matteo. Am și suferit cu ei, dar am și trăit momente de neuitat. Trebuie să-l salvez pe Matteo. Voi face tot posibilul și îl voi aduce acasă. Are un copil de crescut și trebuie să fie alături de el.