Iubire destinată

Capitolul 18.

- Vicky...

Mă apropii de ea și o apuc de mână. Era atât de rece încât pielea mea se făcu de găină.

- Vicky... De ce?

O izbitură puternică se aude iar în câteva momente fratele meu apare lângă mine. Mă uit la el și pot vedea câteva lacrimi care se adună în ochii săi.

- Nu... Vicky.

Țipă cât poate el de tare și cade în genunchi. Se apropie de trupul neînsuflețit al prietenei mele și o strânge în brațe.

.....

- Alessandro...
- Da?
- Vom transporta trupul la secție. Mai vrei să facem autopsia?
- Nu o pot împiedica. Te rog să te ocupi de tot ce este nevoie.
- Bineînțeles.

Pe ușă își face apariția un polițist și se îndreaptă spre noi.

- Am prins vinovatul. Are o rană la picior, dar nu este nimic grav.

Când aude de cuvântul rană se uită la mâna mea și spune:

- Am și uitat de mâna ta. Gonzales trimite un medic.
- Nu este nevoie.
- Nu te uiți la tine? Trebuie să scoatem glonțul dacă nu poți să mori.
- Am mai multe vieți decât crezi.
- Nu voi permite să mori. Gonzales adu medicul aici.
- Imediat.
- Ce cauți aici? Ți-am spus să nu te implici. Putea să fie și mai rău. Nu te-ai gândit la Eddie?
- Ba da, dar m-am gândit și la prietena mea.
- Alessandro...
- Ce mai e?
- Avem încă un rănit.
- Poftim?
- Se pare că tipul de mai devreme a mai avut o victimă. Am găsit un bărbat în parcare căzut. Avea sânge la cap și totul duce că ar fi fost lovit.
- Știi cum îl cheamă?
- Matteo Christopher Hartley.
- Ce? Unde este?
- Paramedicii îi oferă îngrijiri.

Fratele meu iese imediat din apartament iar eu mă duc după el. Ajungem jos și văd trei patrule și două ambulanțe. Toate pleacă rămânând o singură patrulă și o ambulanță. Mă apropii de ea și îl văd pe Christopher stând pe un scaun cu fața plină de sânge.

- Ești bine?

Îl întreabă fratele meu.

- Cât se poate. Mă doare îngrozitor capul.
- Cum s-au petrecut toate?
- Mă duceam spre mașină și am văzut un bărbat care încerca să deschidă o altă mașină cu forța. M-am apropiat iar când m-a văzut a început să se agite. L-am întrebat ce caută iar atunci a început să fugă. M-am dus după el, dar la o curbă era în spatele unui perete și m-a lovit la cap. După am văzut negru până ce m-am trezit pe o targă.
- Avea mască acel bărbat?
- Exact.
- Este același tip. Nu înțeleg cine este și ce legătură are cu Victoria.

Văd un medic venind spre mine și îmi spune să mă așez pe targă. Mai rău nu putea să fie fie. Acum trebuie să-l văd și pe ăsta în fața ochilor.

- Ce ai pățit?

Mă întreabă el destul de speriat.

- Nu este treaba ta.
- Cum să nu fie? Știi foarte bine cât de mult însemni pentru mine.

În dreapta mea medicul vine spre mine cu o seringă în mână. Îl văd cum se apropie de mâna mea și mă retrag în spate.

- Ce vreți să faceți?
- Trebuie să vă scot glonțul. Trebuie să vă fac o injecție pentru durere.
- Să nu-mi spui că îți este frică de injecții?

Spune el pe un ton foarte enervant.

- Haha... Mie nu îmi este frică de nimic.
- Atunci stai liniștită să-ți poată administra serul.