Iubire destinată

Capitolul 7.

De dimineață m-am urcat în mașină și am pornit către o destinație necunoscută. Opresc mașina și încep să merg pe jos fără să mă intereseze locul unde mă duc. Mă opresc după câteva minute bune de mers pe jos și mă uit în jurul meu. Observ că sunt pe plaja chiar la câțiva metri de locul unde Eduard m-a sărutat.

- Cum de am ajuns până aici?

Deodată o mână puternică se înconjoară în jurul taliei mele și mă lipește de pieptul său. Inima mea începe să accelereze și niște fluturi se formează în stomacul meu. Se apropie de urechea mea și zice:

- Vrei să-ți spun eu?

Cu greu mă întorc spre acea persoană și o privesc în ochi. Eram complet blocată și nu puteam să mă mișc. Se apropie de mine puțin câte puțin până când buzele noastre se întâlnesc. Mă sărută blând după care se depărtează de mine și se uită în ochii mei. Din instinct îl plesnesc peste față și se uite la mine foarte mirat.

- Niciodată să nu mai faci asta.

Îi spun eu foarte autoritară.

- De ce?

Se apropie de mine și mai mult și încă o dată mă trage spre el, ochii săi fiind în contact cu ai mei. Încerc să îl dau de pe mine, dar nu reușesc.

- Poți să-mi dai drumul?
- Știi ce urăsc eu cel mai tare? Ca cineva să mă lovească știind că ce am făcut a fost exact ce am vrut amândoi.
- Ce tot spui acolo?
- Vrei să spui că nu ți-a plăcut sărutul?
- Bineînțeles că nu.
- Nu știi să minți Michelle. Știu că și tu simți lucruri pentru mine, dar nu vrei să recunoști.

Îl împing și reușesc să ies din strânsoarea sa.

- De ce aș simți ceva pentru tine? Nu te cunosc, nu mă cunoști, nu avem treabă niciunul cu altul.
- De unde știi că noi doi nu ne cunoaștem?
- Pentru că ăsta este adevărul.
- Uite că te înșeli amarnic.
- Ce vrei să spui?
- Privește-mă în ochi foarte atent și încearcă să vezi prin ei cine sunt eu cu adevărat și ce am însemnat pentru tine în trecut.
- Dacă te-aș fi cunoscut mi-aș fi adus aminte de tine.
- Timpul trece Michelle, iar oamenii se schimbă. Știi ce? Las-o baltă.

Se îndepărtează de mine și mă uit la el. Eram pierdută după ce mi-a spus.

- De ce spune că îl cunosc? Nu înțeleg nimic din ce a spus mai devreme. Dacă l-aș fi cunoscut mi-aș fi adus aminte de el, nu-i așa?

Urc în mașină și când ajung acasă mă duc în biroul fratelui meu.

- Marco...
- Ce ai pățit?
- Tu ai spus că îl cunoști pe Eduard, nu-i așa?
- Așa este.
- Știi care este al doilea nume al său sau dacă are altul?
- Stai să-mi amintesc. Din câte știu sora sa îi spunea Johnny.
- Nu poate fi adevărat.
- Michelle, ce ai pățit? Ești bine? Uite ce palidă te-ai făcut.
- Ești sigur de ceea ce-mi spui?
- Foarte sigur. Ai doilea nume al său este Jonathan, dar toată lumea în tinerețe îi spunea Johnny. De ce întrebi?
- Pentru că tocmai am realizat că trecutul mi-a fost adus din nou în prezent.

....

Am trei zile de când mă gândesc la ideea că prima mea iubire și băiatul de care îmi place sunt aceeași persoană. Dacă este adevărat că Eduard este Johnny, pot confirma acest lucru numai dacă îl văd.

Cobor imediat din camera mea și mă îndrept spre mașină. Urc în ea și mă duc acolo unde sunt sigură că îl găsesc pe cel care mi-a adus atât de multă fericire în viața mea. Ajung la casa de discuri și mă îndrept spre cabina sa. Bat la ușă și aștept să-mi răspundă.