Iubire destinată

Capitolul 32.

Trecuseră o săptămână de când Acacius este în comă și tot nu puteam să-mi revin. Marco se așează lângă mine și îmi întinde un pahar cu apă.

- Multumesc.
- Cum ești?
- Nu prea bine. Sunt foarte obosită.
- Ești aici de ieri dimineață. De ce nu te duci acasă și te odihnești puțin?
- Vreau să fiu aici în caz de se schimbă ceva.
- Nu te văd bine. Ești palidă.
- Sunt bine.

Mă ridic de pe scaun  dar o amețeală mă cuprinde și fac contact cu podeaua rece.

- Michelle...

...

Fratele meu deschide plicul unde se aflau analizele și aștept să aflu rezultatul.

- Ce am? Sunt bine?
- Ești mai mult decât bine.
- Ce vrei să spui?
- Ești însărcinată Michelle.
- Ce?

Nu puteam să asimilez ce auzisem mai devreme. Voi avea un copil cu Acacius. Nu-mi venea să cred.

- Vorbești serios?
- Uită-te singură. Felicitări.
- Trebuie să-i spun asta lui Acacius. Sunt sigură că va fi foarte fericit să afle că vom avea un copil.
- Mă bucur să te văd fericită.
- Aș fi mai fericită dacă el s-ar trezi.
- Nu trebuie să ne pierdem speranțele.
- Așa este.

Părăsesc cabinetul lui Marco și intru în salonul lui Acacius. Mă așez lângă el și îl prind de mână.

- Bună dragul meu. Vroiam să-ți dau o veste foarte bună. Știu că mă auzi și sper că după ce vei afla asta să te trezești. Am nevoie de tine. Vom avea un copil. Vei fi tată. Trebuie să te trezești. Avem nevoie de tine. Nu pot sta mult aici fiindcă nu am voie, dar vreau să știi că te voi aștepta cât timp va fi nevoie. Te iubesc.

Îl sărut pe frunte și părăsesc salonul. Mă întâlnesc cu Alessandro pe hol și mă opresc lângă el.

- Hei...
- Hei...
- Am aflat că ești însărcinată. Felicitări.
- Mulțumesc.

Fratele meu mă i-a în brațe și simt că ceva se întâmplă.

- Ești bine?
- Este Sam.
- Ce se întâmplă cu ea?
- După ce ai fost împușcată am luat o decizie cam ciudată.
- Ciudată?
- Tipul pe care l-am prins.
- Ce e cu el?
- I-am oferit libertate cu condiția de a ne conduce la Sam și de a ne spune fiecare mișcare pe care o face.
- Și a functionat?
- Da. În seara asta va pleca din țară cu un avion privat. Se pare că planul său a eșuat și știe că este posibil să fie prinsă. Totul este pregătit și în seara asta va fi prinsă.
- Vreau să fac eu asta.
- Ce?
- Eu vreau să fiu cea care îi pune cătușele.
- Ești sigură?
- Foarte.

Câteva ore mai târziu...

- Shamanta Grey ești arestată pentru omor în gradul I și trafic de arme. Ridică mâinile sus și aruncă arma.

Eram undeva în spate într-o mașină văzând foarte bine ce se întâmplă la o distanță mică de mine. O văd aruncând arma și punându-și mâinile la ceafă. Acum vine momentul meu. Cobor din mașină și mă îndrept spre ea. Ajung în fața ei la un metru distanță și îi spun:

- Shamanta Grey ești arestată. Orice ai spune va fi folosit împotriva ta. Ai dreptul la un avocat asta dacă nu cumva ai unul.
- Trebuia să fii tu.
- Mi-ai distrus viața. Mă voi asigura că vei plăti pentru fiecare crimă făcută și pentru fiecare lacrimă căzută din ochii mei.

Mă duc în spatele ei și îi pun cătușele la mâini. O prind de mână și o conduc până în fața mașinii.

- Poate îmi voi petrece restul zilelor într-o închisoare, dar tu niciodată nu vei afla unde este inima lui Eduard.
- Ce vrei să spui cu asta?
- Vei înțelege cândva și atunci vei regreta ce tocmai ai făcut.
- Luați-o de aici.