Iubire destinată

Capitolul 43.

" - Trebuie să-ți spun ceva.
  - Ascult.
  - Am o problemă gravă și trebuie să mă ajuți.
  - Ce ai mai făcut? 
  - M-am culcat cu o fată și a rămas însărcinată.
  - Ce? Ești nebun?
  - Acum părinții săi mă obligă să mă însor cu ea. Nu pot face asta.
  - Și cum pot eu să te ajut?
  - Nu știu. Dă-mi o idee sau ceva.
  - Care este numele său?
  - Hastings. "

Apelul se întrerupe și înghit în sec. Ce tocmai auzisem este o conversație pe care Julian a avut-o cu altcineva.

- Julian a lăsat-o pe sora lui Acacius însărcinată?

Sam intră pe ușă și mă sperii îngrozitor de tare.

- Scuze. Nu am vrut să te sperii.
- Este în regulă.
- Ești bine?
- Ce vrei?
- Să vorbim.
- Nu am timp acum.
- De ce fugi de mine?
- Nu am timp acum. Trebuie să plec.
- Unde?
- La secție. Încă nu am renunțat la locul de muncă.
- Mâine este ziua lui Eduard. M-am gândit că poate vrei să vii cu noi la fermă.
- Cu voi?
- Eu și Alessandro.
- Nu mulțumesc.
- Ești sigură de ce spui?
- De ce nu aș fi?
- Zic și eu. Cred că ar fi de mare ajutor pentru Eddie să meargă.
- De ajutor?
- Nu am vrut să te îngrijorez prea tare. Rosa mi-a spus că copilul visează niște lucruri. Nu știu despre ce este vorba deoarece nu vrea să spună nimic.
- Unde este?
- În camera lui.

Închid ușa prin telecomandă și părăsesc camera. Intru în cea a lui Eddie și îl găsesc la masă desenând.

- Hei campionule.
- Hei...
- Ești bine?
- Mâine este ziua lui tati.
- Știu.
- Vreau să merg la el. Vreau să-i spun cât de mult îl iubesc și că îmi este dor de el.
- Dacă asta îți dorești așa vom face.
- Mulțumesc.
- Mi-a spus Sam că ai niște vise ciudate. Nu vrei să-mi povestești?
- Nu am multe de zis.
- Fiule...

Lasă capul în jos și spune:

- Îl visez pe tata. Mă roagă să merg după el și mereu mă conduce pe același drum. Intru într-o cameră și văd acolo un bărbat.
- Cine este acel bărbat?
- Nu știu. Dar mereu când vrea să se întoarcă cu fața spre mine nu reușește și eu imediat mă trezesc.
- Vino aici.

Îl iau în brațe și îl strâng foarte tare.

- Îți este foame?
- Puțin.
- Dorești ceva anume?
- Mâncarea preferată a tatei.
- Vine imediat. Eu personal o să ți-o pregătesc.

Ies din camera sa și intru în bucătărie. Sam făcea niște suc de portocale, dar se oprește când mă vede.

- Ai vorbit cu el?
- Da.
- Și ce ți-a spus?
- Nu este nimic de care să ne îngrijorăm.

Termin de făcut mâncarea și o duc pe tavă în camera sa. Mă întorc la bucătărie și pun în pahar niște apă. Primesc un mesaj și îl deschid.

" - Mâine ora 9. Strada Luz Nueva. Numero 5. M.H."

Scap paharul din mână și încep să tremur. Sam vine lângă mine și încearcă să mă facă să reacționez.

- Michelle?

Simțeam cum bătăile inimii se accelerau. Pentru câteva momente am simțit că Matteo trăiește, dar nu se poate. L-am văzut mort în acea poză.

- Michelle?

Mă uit la prietena mea și observ că este îngrijorată. Trag aer în piept și mă uit prin jur.

- Du-i te rog un pahar de suc lui Eddie. Eu... Eu trebuie să ies.

Mă duc în cameră, iau geanta de pe scaun și ies afară. Urc în mașină și din nou mă uit la mesajul primit.