Iubire destinată

Capitolul 36.

Eram deja de cinci ore la spital și nu am primit nici o veste. Alături de mine sunt Alessandro și Marjorie. Se pare că Acacius nici nu s-a străduit să vină.

- Totul o sa fie bine.

Fratele meu vine lângă mine și mă sprijină. Aveam nevoie de sprijinul cuiva drag. Marco vine spre noi și îmi dau seama că el a fost cel care s-a ocupat de Matteo. Era tot transpirat și își scotea mănușile.

- Cum e?

Mă ridic de pe scaun și mă pun în fața sa. Se uită atent la mine și spune:

- Când am primit cazul nu mă așteptam să fie Matteo.
- Cum se simte?
- A supraviețuit operației, dar starea sa este critică.
- Adică?
- Rănile sunt în număr mare și a pierdut prea mult sânge. Glonțul a atins plămânul și îi afectează respirația. Este ținut în aparate și îmi pare rău să-ți spun asta, dar nu cred că va trece de seara asta.
- Ce?

Câteva lacrimi se ivesc în ochii mei și se preling pe obraz.

- Pot să-l văd?
- Îmi pare rău, dar nu. Nu poate primi vizite.
- Trebuie să fiu acolo cu el.
- Astea sunt ordinele. Nu le pot încălca.
- Inima sa... Cum este?
- Încă bate. Dar este slăbită.
- Ce pot face?
- Nimic. Ai văzut rănile. L-au torturat la propriu. Mă miră cum de-a rezistat.
- Trebuie să-l salvezi.
- Nu depinde de mine. Voi face tot posibilul, dar totul depinde de puterile sale. Acum trebuie să mă retrag. Dacă se schimbă ceva te voi anunța.
- Mulțumesc.

Marco pleacă de lângă noi și mă așez pe un scaun.

- Matteo nu poate muri. Trebuie să fac ceva.
- Nu se poate face nimic. L-ai auzit pe Marco. De ce nu mergi să te odihnești puțin? Ai avut o zi grea.
- Nu o să mă mișc de aici până nu o să-l văd.
- Măcar schimbă-te. O să sperii oamenii cu pistoalele alea.
- Le voi duce la mașină. Mă întorc imediat.
- Ok.

Ajung la mașină și deschid portiera. Pun pistoalele la locul lor și închid portiera. Mă sprijin de mașină și încerc să mă liniștesc. S-au întâmplat prea multe în ultima perioadă și simt că nu mai rezist. Puterile îmi sunt slăbite și nu știu cât voi mai putea suporta nebuniile lui Sam.

A doua zi...

După ce termin de făcut baie îmi iau un halat pe mine și merg spre bucătărie. Mănânc ceva și aud ușa. Acacius intră și când mă vede se oprește din mers.

- Te-ai gândit să vii și pe aici?
- Aveam nevoie să fac o baie și să mă schimb. Plec imediat.
- Nu crezi că ar trebui să stai și cu mine? Doar sunt iubitul tău.
- Iubitul meu? Dacă ai fi fost iubitul meu ai fi venit să stai cu mine la spital. Dar nu. Ai preferat să faci oricare alt lucru.
- Nu am ce căuta acolo. În plus, tu de ce tot stai acolo? Am stabilit să termini orice legătură cu el.
- Matteo m-a salvat. Eu trebuia să primesc glonțul, dar el a vrut să mă salveze. Măcar atât pot să fac și eu.
- Deci nu o să fii aici astăzi?
- Nu cred. Voi sta la spital și poate voi trece puțin pe la sediu și să-l văd pe cel mic.
- Încep să cred că acum că el a apărut din nou lucrurile se vor schimba foarte mult între noi.
- Poate așa va fi.
- Cum ar trebui să percep acest răspuns?
- Acum când l-am văzut stingându-se în brațele mele am realizat că încă țin la el.
- Adică îl iubești.
- Nu știu ce simt cu adevărat pentru el, dar nu l-am uitat. Nu am putut.
- Și ce simți pentru mine?
- Știi foarte bine.
- Mi-ai spus că mă iubești, acum spui că nu ai reușit să-l uiți pe el. Ai sentimentele amestecate și mă doare acest lucru.
- Și pe mine. Nu ai idee cât de mult mă frământă gândul că într-o bună zi voi fi nevoită să iau o decizie importantă care îmi va schimba viața pentru totdeauna.
- Înseamnă că trebuie să mă tem de acea zi.
- Decizia va fi grea și am nevoie de timp să mă gândesc.
- Adică?
- Vreau să ne despărțim.
- Asta îți dorești?
- Nu, dar este cel mai bine. Nu vreau să suferi.
- Atunci așa să fie. În seara asta plec din apartamentul ăsta și din viața ta.
- Nu am zis să pleci din viața mea.
- Dar așa îți va fi mai ușor să alegi. Totul se termină aici. Dar înainte să plec trebuie să-ți dau ceva.