Iubire destinată

Capitolul 46.

- Ce?
- Aveți dreptul la tăcere. Tot ce veți spune poate fi folosit împotriva dumneavoastră.

Îmi pune cătușele la mână și chiar nu înțelegem nimic.

- Te voi scoate de acolo. Îți promit.
- Te rog ai grijă de Eddie.

Sunt scoasă afară din apartament, după care băgată în mașina poliției. Toți se uitau la mine de parcă făcusem ceva rău și nici măcar nu știu motivul pentru care eram acuzată. Sunt dusă la una din celule și închisă acolo. Mă așez jos pe bancă și încerc să asimilez ce tocmai se întâmplase.

* Matteo & Alessandro

- Unde este?
- Tocmai ce au luat-o polițiștii.
- Nu înțeleg. De ce este acuzată?
- Nu știu. Este mână lui Acacius și a lui C. Sunt sigur de acest lucru.
- Tipul ăla mi-o va plăti scump. Nu este drept ce face. Sora mea a suferit destul. Nu merită acest lucru.
- Nu-ți fă griji. O vom scoate de acolo. În plus am și eu niște dovezi. Pot să le folosesc împotriva lui Acacius.
- Asta este bine. Mă duc la secție. Trebuie să pot face ceva.
- Vin cu tine.
- Bine. Să mergem. O voi anunța și pe Sam.

......................................................

- Michelle ai o vizită.

Mă ridic și mă duc lângă gratii. În fața mea vine Acacius și nu-mi venea să cred. Se uită atent la mine și râde.

- Sper că ești mulțumit. Uite unde am ajuns.
- Este doar începutul Michelle.
- De ce-mi faci astea? De ce mie?
- Nu-mi este ușor nici mie. O fac pentru sora mea și pentru memoria tatei.
- Eu nu am avut legătură cu ea. Trebuie să mă crezi. Julian este responsabilul și eu plătesc pentru ce a făcut el.
- Nu asta crede și ea.
- Ea? Ea cine?
- Pregătește-te pentru ce este mai rău.
- Stai nu pleca. Acacius.

Țip de nervi și lovesc gratiile cu toată forța mea. Îl văd pe Matteo venind cu Alessandro și mă apropii de ei.

- Cum te simți?
- Ce întrebare stupidă. De ce sunt aici? De ce sunt acuzată?
- De moartea lui Andrew Carson.
- Ce? Asta e culmea.
- Știm. Încercăm să te scoatem pe cauțiune, dar nu cred că va funcționa.
- Este vorba de o crimă. Normal că nu va funcționa. Dar nu înțeleg. Cum de eu sunt vinovată.
- Au dovezi care duc la tine.
- Dovezi?
- Au fost planificate. Presupusul pistol cu care a fost împușcat este exact cel pe care l-au găsit în apartamentul Victoriei. Este înregistrat pe numele tău și are amprentele tale.
- Ce? Eu nu am atins acel pistol.
- Are urmele tale.

În trecut...

Ies de la baie și caut în dulap un alt prosop. Dau peste un pistol negru și nu înțelegeam ce căuta aici. Îl iau în mână și mă duc la Acacius.

- Ce este ăsta?
- Este un pistol.
- Știu ce este. Ce caută în casa mea?
- Este pentru protecție.
- De unde îl ai?
- A fost al tatei.
- Păi ai face bine să dispară de aici.

Îl pun pe masă și mă întorc în cameră.

...

În prezent...

- La naiba.
- Ce este?
- Pistolul.
- Ce e cu el?
- L-am găsit printre prosoape și l-am luat în mână. Sunt sigură că Acacius l-a pus intenționat acolo. Mi-a făcut-o.
- Vom face tot posibilul și te vom scoate de aici.
- Totul este bine aranjat. Nu voi ieși prea repede de aici.
- Noi vom face tot posibilul. Voi vorbi cu judecătorul.
- Nu vreau să te implici. Nu vreau să pierzi locul de muncă.
- Atunci hai să-i spunem de C.
- Niciodată.
- Bine. Nu o facem.
- Vreau să aveți grijă de cel mic și să nu afle unde sunt.
- Este prea târziu.
- Ce?
- Te-a văzut când te băga în mașina poliției.
- Nu se poate. Cine știe ce crede despre mine.
- Am încercat să-i explicăm. Este derutat.