Iubire destinată

Capitolul 28.

A doua zi...

Venisem de dimineață în apartament să văd cum merg căutările. L-am lăsat pe cel mic la grădiniță dupa care m-am dus la cumpărături. Am așezat totul la locul lor și m-am apucat să-i pregătesc micul dejun lui Acacius.

După câteva minute îl văd venind spre bucătărie în doar o pereche de pantaloni scurți și foarte mulați.

- Bună dimineața somnorosule.
- Neața. Când ai venit?
- Am jumătate de oră.
- Și mi-ai pregătit micul dejun?
- E de rău?
- Nu, doar că nu mă așteptam să faci asta pentru mine.
- Vreau să te simți cât mai confortabil.
- Nu cred că voi putea.
- Și de ce nu?

Îl văd apropiindu-se de mine și uitându-se fix în ochii mei. A dracu ce corp are. Nu puteam să-mi iau ochii de la el. Vine chiar în fața mea stând la doar câțiva centimetri distanță.

- Pentru că îmi este greu să te văd în preajma mea fără să fac asta.

În a doua secundă eram lipită de pieptul său, iar buzele noastre erau unite. Mă sărută blând astfel încât să-i pot simți gustul buzelor sale. Eram deja prea departe, dar nu puteam să mă împotrivesc. Soneria sună și reușește să mă salveze. Trebuie să-i mulțumesc celui care a sunat pentru că nu stiu de ce aș fi fost în stare să fac.

Se îndreptă spre ușă și o deschide. Rămân mirată când îl văd pe Matteo stând în fața ușii față în față cu Acacius. Îl studiază din cap până în picioare și după își mută privirea spre mine. Cred că deja a observat că a ajuns într-un moment nu prea potrivit.

- Deranjez?
- Nu deloc. Intră.

Îi spun eu, iar acesta trece de prag uitându-se foarte urât la Acacius.

- Te pot ajuta cu ceva?
- Aș vrea să te întreb ceva, dar dacă deranjez pot să vin și altă dată.
- Spune ce ai de spus. Eu și Acacius doar vorbeam.
- Și de asta are ruj pe buze?

Îmi mut privirea spre el și chiar nu pot să-mi dau seama cum de nu l-am văzut. Acum chiar că am dat de probleme.

- Ce dorești?
- Vroiam să te întreb ceva legat de firmă, dar nu este așa urgent. O putem lăsa pe altă dată.
- Cum dorești.

Se îndreaptă spre ușă și se oprește în fața lui Acacius. Se uită atent la el și puteam să observ săgețile pe care le trimite asupra lui. Părăsește încăperea și se lasă o liniște totală.

* Matteo

Nu-mi venea să cred că femeia pe care încă o iubesc deja a început să iasă cu altul. Știu că Acacius este un tip de treabă și știu că a trecut prin multe, dar nu vreau să-l văd în preajma ei. Nu vreau să văd pe niciunul alături de ea. Știu că eu sunt de vină. Am lăsat-o să plece și nu am știut să lupt pentru ea. Nu pot spune că nu sunt fericit. Marjorie este o femeie foarte bună și mama copilului meu. Am descoperit că încă am sentimente pentru ea și am zis să încep o relație. Nu știu dacă am făcut-o din iubire sau doar pentru binele băiatului. Mă doare enorm de mult că așa s-au terminat lucrurile între mine și Michelle.

- Se petrece ceva ciudat aici. Este ceva ce nu știu?
- Nimic înafară de faptul că eu și Matteo ne-am despărțit.
- Când s-a întâmplat asta?
- Acum trei luni și ceva.
- Asta înseamnă că pot avea o șansă cât de mică?
- Da. Cred că da.

Mă apropii de el și îl sărut. Știam că nu este tocmai normal ce urma să fac, dar cred că trebuie să trec peste, așa cum a făcut și Matteo.

...

- De ce ai făcut asta?
- Nu înțeleg.
- De ce ai lăsat să se întâmple asta între noi?
- Pentru că asta mi-am dorit. Uite Acacius. Când eram în Valencia și tu m-ai sărutat am simțit ceva ce nu am mai simțit pentru nimeni. M-am simțit atrasă de acel bărbat cu trecut dureros și cu inima de aur. Nu știu cum s-a întâmplat, dar tu m-ai ajutat să devin ceea ce sunt acum. Datorită ție m-am integrat în poliție și iubesc ceea ce fac.
- Tot nu îmi dai răspunsul.
- Am făcut-o pentru că asta am simțit că trebuie să fac. Aveam nevoie de cineva lângă mine și se pare că tu ești acea persoană.
- Dar nu mă iubești și eu nu trebuia să permit asta.