Iubire destinată

Capitolul 17.

Intru pe ușă și o găsesc pe Ana Leticia făcând curățenie.

- Unde este?
- Domnul a plecat. A lăsat această carte de vizită. Nu a putut să vă mai aștepte.
- De ce m-ar căuta pe mine un avocat?
- Nu aș ști să vă spun.

Rămân cu gândul la Christopher, dar sunt întreruptă de Ana Leticia.

- Sunteți bine?
- Nu știu. Tocmai am trecut printr-un moment foarte ciudat.
- Cred că aveți nevoie de puțină odihnă.
- Posibil. Ce face copilul?
- A adormit puțin mai devreme.
- Mă duc să-l văd și după mă voi duce să mă odihnesc.
- Cum doriți. Dacă aveți nevoie de ceva doar chemați-mă.
- Bine.

Urc sus și intru în camera băiatului. Mă apropii de pătuțul său și îl văd dormind. Îl învelesc cu paturica sa până la burtică și îl sărut pe frunte. Intru în camera mea și mă trântesc în pat. Mă uitam pe tavan și tot ce vedeam era zâmbetul lui Christopher. De când a apărut în viața mea acest bărbat nimic nu mai este la fel. Toată ziua mă gândesc numai la el și nu îi mai dau atenție lui Jacob. Nu pot să clarific ce se întâmplă cu mine, dar tot ce știu este că bărbatul ăsta are o putere asupra mea. Doar cu o atingere poate să mă imobilizeze complet. Și totul a început cu acel accident.

- Cine este el? De ce a apărut în viața mea?
- Toate au un răspuns surioară.

Aud o voce și îmi întorc privirea spre ușă. Fratele meu stătea în tocul ușii și mă privea.

- Ce vrei să spui?
- Nu te-ai gândit că toate astea pot fi un semn?
- Un semn de la cine?
- De la Eduard.
- Cum poți să spui una ca asta?
- Dacă este adevărat ce spun? Poate Eduard a făcut ca tu și Christopher să vă întâlniți.
- Cum poți să spui una ca asta?
- Și asta este o variantă.
- Sunt o femeie măritată Marco. Am un soț, un copil, o familie. Crezi că Eduard ar fi trimis un alt bărbat în viața mea știind că sunt deja măritată?
- Eu doar mi-am spus părerea.
- Nu este una prea bună. Am o familie și sunt fericită.
- Păi ai face bine să îi spui acest lucru și feței tale. Ea chiar este lipsit de lumină și fericire. Dar nu am venit aici să vorbim despre acest lucru.
- Atunci de ce ai venit?
- Pentru asta.

Întinde mâna și văd un ziar foarte vechi. Puteam să observ vechimea sa numai a uitându-mă la foile sale.

- Niște ziare?
- O să te intereseze. Iar aici ai un dosar cu toate informațiile despre Matteo Christopher Hartley. Când a avut loc accidentul m-ai rugat să aflu câteva lucruri despre el. Le-am avut de ceva timp în posesia mea, dar am uitat să ți le dau.
- Nu mai este necesar. Știu tot ce am de știut despre el și nu este ceva bun.
- Eu trebuie să plec, dar le las aici pe birou. Uită-te puțin prin ele. O să-ți schimbi total părerea despre el când vei citi ce ți-am adus. Pe curând surioară.
- Ai grijă.

Fratele meu părăsește camera iar eu rămân cu privirea spre birou. Iau dosarul și ziarele în mână și mă așez pe pat. Răsfoiam foile la dosar și vedeam numai litere, așa că îl las pe mai târziu. Privesc ziarul, iar pe prima pagină apare chiar poza lui Christopher.

"Încă o moarte tragică în familia Hartley. După doar trei săptămâni de la tragicul accident unde soții Hartley și-au pierdut viața, unul dintre fii săi și-a pus capăt zilelor. Mattias Hartley a murit ieri la prânz lăsând un gol imens în sufletul prietenilor săi, al colegilor și al fratelui său."

"Doliu prelungit în familia Hartley. Încă un membru al familiei a murit după ce și-a pus capăt zilelor aruncându-se de la balcon."

"Christopher Hartley trece din nou printr-un moment cumplit. Fratele său și-a pus capăt zilelor la doar trei săptămâni de la moartea părinților săi."