Iubire destinată

Capitolul 23.

- Mă așteptam la alt răspuns sinceră să fiu.
- Hai să nu mai vorbim despre asta. Ce vrei la micul dejun?
- Nimic. De fapt ar cam trebui să plec. O să mă îmbrac și o sa sun un taxi.
- Nu te voi lăsa să pleci așa. Întâi mâncăm, iar după te duc eu cu mașina.
- Te-am deranjant destul.
- Nu este adevărat. De când sora mea a plecat acum trei luni am rămas singur.
- Și fetița?
- Este la ea.
- Înțeleg. Păi accept.
- Bine. Hai să vedem ce o să gătim.

.....

- Mulțumesc că m-ai adus.
- Dacă o sa ai nevoie de ceva să mă anunți.
- Desigur.
- Pe curând.
- O să te sun în seara asta și o să-ți spun dacă vin mâine la firmă sau nu.
- Bine.

Intru în apartament și îl găsesc pe Matteo stând pe canapea cu mâinile pe cap. Odată ce mă are în vizor vine spre mine și se oprește chiar în fața mea.

- Poți să-mi spui unde ai fost?
- Într-un loc mult mai bun decât aici cu fosta ta.
- Mi-am făcut griji.
- Nu ai de ce să-ți faci griji pentru mine. Mai bine ar trebui să te gândești cum îți vei recupera timpul pierdut cu fiul tău.
- Trebuie să avem o discuție despre Matteo.
- Este fiul tău, nu-i așa?
- Așa se pare.
- Ești sigur?
- Am cerut testul ADN, iar ea nu s-a opus. Dacă era o minciună trebuia să refuze.
- Tu știi că lucrurile nu vor mai fi la fel, nu-i așa?
- Ce vrei să spui? De ce ar trebui să se schimbe?
- Ai un fiu.
- Așa și? Și tu ai unul.
- Nu este asta.
- Atunci?
- Ai un copil cu altă femeie.
- Și tu cu un alt bărbat.
- Da, cu un bărbat care este mort. În schimb ea este aici, prezentă, vie, aproape de noi.
- Să înțeleg că problema este Marjorie.
- Mă tem.
- De ce sau de cine?
- De sentimentele tale Matteo.
- Știu foarte bine ce simt cu adevărat. Te iubesc Michelle și voi face orice să ți-o demonstrez.
- Jură-mi că nu ai simțit nimic când ai văzut-o în fața ochilor.
- De ce aș face asta?
- Jură-mi.
- Nu pot pentru că ar fi să te mint. Când am văzut-o am simțit ceva straniu în interiorul meu. Am fost surprins când am văzut-o. Nu am crezut că ne vom mai întâlni vreodată.
- De ce nu-mi spui mai bine motivul pentru care voi doi v-ati despărțit. Mereu ai evitat subiectul și chiar vreau să îl aud. Tu mi-ai spus că a existat o persoană în viața ta și mi-ai spus și că te-a înșelat, dar asta nu este adevărat, nu-i așa?
- Bine, recunosc. Te-am mințit. Marjorie nu m-a înșelat. A aflat niște lucruri despre mine și și-a dat seama că nu este bine să stea în prezența mea. Pe atunci lucrurile nu erau atât de bune între noi și am decis să ne despărțim.
- De ce m-ai mințit?
- Am crezut că este mai bine.
- Cu minciuna nu ajungi nicăieri. Ți-am spus că nu pot ierta prea ușor pe cei care mă mint.
- Îmi pare rău.
- Ce a aflat ea atât de grav încât a pus sfârșit unei relații de lungă durată?
- Prefer să nu-ți spun.
- Am zis fără minciuni Matteo.
- A aflat că vindeam droguri.
- Tu mi-ai spus că Acacius făcea parte dintr-un grup de traficanți. Tu erai implicat în el. Înca o dată m-ai mințit. De ce?
- Nu puteam să-ți spun adevărul. Treaba cu drogurile s-a terminat acum mult timp și nu am vrut să deschid din nou subiectul. Am vrut să las trecutul în urmă.
- Măcar puteai să nu-i faci o reputație de nimic lui Acacius știind că și tu ai fost la fel ca el.
- Ai dreptate. Am greșit. Acum ce pot să fac?
- Nimic. Am nevoie de timp.
- Poftim?
- Trebuie să analizez situația și să mă gândesc ce voi face. Între timp voi pleca de aici.
- Nu poți să faci asta.
- Trebuie.
- Și cum rămâne cu noi?
- Vom vedea.

Părăsesc încăperea și intru în camera lui Eddie. Se juca atât de liniștit și frumos încât nu mă încurajam să-l deranjez. Mă aude strănutând și se întoarce spre mine. În secundele următoare deja era în brațele mele și mă ținea foarte strâns.

- Mami?
- Da dragule.
- Cum era tata?

Rămân mută la întrebarea care mi-a fost pusă și nu știam cum să-i răspund. Mă așez pe fotoliu cu el în brațe și încep să mă joc cu mâinile sale.