Iubire destinată

Capitolul 26.

Expresia feței i se schimbă și se întunecă la față.

- Ce vrei?
- Să știu cine este acel tip.
- De ce?
- Pentru că vreau să știu cine a omorât-o.
- Nu-i știu numele. Mi-a spus că este un tip periculos și că se ferește de el.
- Nimic mai mult?
- Asta este tot ce știu. Acum pot să plec?
- Cum te numești?
- De ce vrei să știi?
- Te voi chema la secție pentru a te interoga.
- Nu vreau să am probleme cu poliția.
- Nu vei avea. Este doar un interogatoriu.
- Sunt Andrew Carson.
- Ai spus Carson?
- Da. De ce întrebi?
- Îmi sună cunoscut numele.
- Castellon? Ai tot ce îti dorești. Nu știu de ce îți cauți moartea de una singură.
- Ce vrei să spui?
- Poliție, criminali, sânge, cadavre, arme. Sunt motive suficiente.
- Vei primi o citație.

Pleacă de lângă mine, dar se întoarce și spune:

- Am crezut că pot avea o conversație normală cu tine. Nu m-aș fi așteptat ca după chipul acela de înger să se afle un agent.
- Aparențele înșeală.
- Asta spunea și Ochi Albaștri. Nimeni nu este ceea ce pare. Fiecare om are două fețe.
- Sunt total de acord cu tine.

Îmi oferă un zâmbet și îl pierd prin mulțime. Plătesc comanda și urc în mașină. Mă uit în oglindă și văd o umbră în spatele mașinii undeva după un stâlp. Nu reușesc să văd cine este că imediat dispare. Bag cheile în contact și plec din acel loc. Ajung acasă și intru pe ușă. Îl zăresc pe fratele meu stând pe canapea cu tableta în mână și foarte bine concentrat.

- Ai ajuns?
- Am avut o seară tare ciudată.
- Ciudată?
- M-am despărțit de Matteo, am dat de un tip la un bar și acea umbră care mă tot urmărea. Sunt sigură că am văzut-o.
- Despre ce vorbești?
- După ce m-am certat cu Matteo m-am dus într-un bar. Un tip a încercat să facă o conversație cu mine și a ajuns ca el să fie interogat. Se pare că o cunoștea pe Victoria. Când am ieșit și eram în mașină am văzut o umbră. Sunt sigura că cineva mă urmărea.
- Cam multe pentru o seară.
- Ochi Albaștri.
- Ăăă?
- Așa i se spunea lui Vicky în acel bar. Așa o știau toți. Bărbatul ăla...
- Ce e cu el?
- A spus că ea vorbea despre moarte foarte des.
- Ciudat.
- Și acel tip...
- Ce tip?
- Mereu pomenea de un tip. Spunea că se ferește de el.
- Doar atât?
- Atât am putut să scot de la tipul ăla. A spus că este tot ce știe.
- Crezi că ea a aflat cine este C?
- Posibil, dar nu sunt sigură în totalitate.
- Nu știu ce să mai cred. Lucrurile se încurcă din ce în ce mai tare. Cu cât încercăm să aflăm mai multe cu atât ne depărtăm de subiect.
- Este căutat de cinsprezece ani și încă nu a fost găsit. Știe să se ascundă foarte bine.
- Are mulți bani și asta îi oferă o putere destul de mare.
- Tu ce cauți aici la ora asta pe tabletă?
- Informații despre el.
- Ai găsit ceva?
- Nimic care să-mi atragă atenția.
- Spor la căutat atunci. Eu mă duc să mă culc.
- Somn ușor.
- Mulțumesc. Să nu stai mult. Ai nevoie de odihnă.
- Imediat termin.
- Bine.

Mă îndrept spre camera mea și deschid ușa. Caut întrerupătorul și aprind lumina. Mă întorc și de îndată ce văd coroana încep să țip. Fratele meu ajunge imediat lângă mine și rămâne la fel de surprins ca mine.
- Cum a ajuns asta aici?
- Nu mă întreba. Am fost plecată toată ziua.
- Nu ai aruncat-o?
- Ba da. Sunt sigură, dar se pare că s-a atașat de mine.

Fratele meu se uită la ea și apoi la mine. Era la fel de derutat ca mine și nu găsea o explicație pentru cum a ajuns aici.

- Nu vrei să o arunci tu?
- Este cadoul tău.
- Ce frate mai am și eu.

O iau în mână și o țin cât mai departe de mine. Observ ceva alb pe podea și las coroana jos. Găsesc o bucățică de hârtie pe care era scrisă o adresă.