Iubire destinată

Capitolul 14.

Fratele meu se uită mai atent la el după care își aduce micuța lanternă și se uită în ochii săi.

- Ce are?
- Este un semn bun.

Mă uitam foarte atentă la el și deodată mă sperii când văd că își deschide ochii deodată. Se uită la mine și la fratele meu, iar inima mea a început să bată cu putere.

- Cum te simți Christopher?
- Unde sunt?
- Nu-ți mai aduci aminte?
- Tot ce îmi amintesc este că eram pe motocicletă, iar o mașină a apărut de nicăieri și mi-a tăiat calea. După am simțit o durere puternică în jurul pieptului și am văzut o mașină izbindu-se de un stâlp.
- Este bine că îți aduci aminte ce s-a întâmplat. Te doare ceva?
- Puțin capul și pieptul.
- Ai suferit o lovitură puternică. Puteai să nu scapi.
- Cine ești tu?

Se uită la mine și mă întreabă. Fratele meu o ia înainte și răspunde în locul meu.

- Ea este sora mea și pasagera care se afla în mașina care te-a lovit.
- Tu m-ai adus în starea asta. Nu știu cum de mai ai curajul să vii aici.
- Te înșeli Matteo. Soțul ei era cel care conducea mașina. Ea nu are nici o vină.
- Îmi pare rău.

Îmi spune el pe un ton scăzut.

- Doar că sunt sătul să stau prin spitale. În ultimele luni el a fost casa mea.

Îi sună telefonul lui Marco și se retrage din cameră.

- De ce ai venit aici?
- Am vrut să văd starea în care te afli. Aseară ai făcut un stop cardiac.
- Wow, este al doilea din care scap cu viață.

Fratele meu se întoarce în cameră și se uită la mine.

- Jacob este în arest.
- Poftim?
- Are nevoie de declarația lui Christopher pentru a putea ieși.

Mă uit la bărbatul din stânga mea și îi spun:

- Te rog, nu-l băga în închisoare.
- Puteam să mor. Nu pot trece cu vederea peste acest lucru.
- Te rog.

Mă uit la el și îl apuc de mână. La atingerea mâinilor noastre un fior trece prin mine, iar inima începe să-mi accelereze. Se uită în ochii mei și pot observa culoare vie a ochilor săi.

- Bine. Îl voi scoate de acolo.
- Mulțumesc.
- Michelle trebuie să te întorci în salon. Nu este bine să stai în poziția asta. Trebuie să te întinzi.
- Bine.
- Revin imediat Christopher.

Fratele meu mă duce în salonul meu și mă ajută să mă așez pe pat.

- Cum ți s-a părut?
- Nu știu. Mă simt ciudat în preajma sa. Inima mea a început să accelereze când am făcut contact cu ochii săi. Cum îl cheamă?
- Matteo Christopher Hartley.
- Matteo...
- Te las să te odihnești. Vin mai târziu la tine.
- Bine.

Rămân din nou singură între cei patru pereți ai camerei și închid ochii. În câteva secunde somnul pune stăpânire pe mine și adorm imediat.

* Matteo

- Cine este acea femeie? De ce mă simt așa de ciudat în preajma sa? Oare donatorul a cunoscut-o? Trebuie să scap de îndoiala aceasta și singurul care mă poate ajuta este doctorul care m-a operat, dar nu știu cum să dau de el. Trebuie să aflu tot despre persoana care mi-a salvat viața.

Era deja întuneric afară și tot nu știu când a trecut timpul. Un polițist a venit mai devreme la mine și mi-a luat declarația. Mi-a spus că în seara asta acel om, soțul femeii care a venit mai devreme la mine va fi eliberat. Nu știu ce se întâmpla cu mine, dar acei ochi m-au vrăjit. Era atât de frumoasă și atât de liniștită. Închid ochii și imediat adorm.