Iubire destinată

Capitolul 3.

Odată ce văd că a plecat, cobor jos. Intru în birou și îl găsesc pe fratele meu.

- Cine este acel bărbat?
- Eduard?
- Da.
- Este fiul femeii care m-a ajutat să ajung unde sunt acum.
- Este destul de misterios după părerea mea.
- Îl cunosc destul de bine și este un băiat grozav. Ar fi o bună partidă pentru tine, nu crezi?
- Știi foarte bine că nu voi mai avea încredere în niciun bărbat, mai ales în el. Îmi este așa de antipatic.
- Dacă spui asta înseamnă că nu îl cunoști îndeajuns. Va veni mai des pe la noi. Sper că nu te va deranja.
- Dacă te înțelegi atât de bine cu el de ce m-ar deranja?
- Pentru că ai spus că îți este antipatic.
- Hai să lăsăm discuția asta la o parte. Vreau să-mi reîncep cariera ca compozitoare și bineînțeles să-mi reiau cursurile de călărie.
- Este minunat. Chiar mă bucur că ai ieșit din camera aia. De fapt, am nevoie de cineva care să se ocupe puțin de fermă zilele astea. Nu ai vrea să te duci tu? Ar fi un loc bun unde să-ți vină inspirația și ai posibilitatea să și călărești. Cred că Tormenta ar fi fericit să te revadă.
- Tu știi că nu este o idee rea? Am nevoie să mă distanțez de tot ce mă înconjoară. Când pot pleca?
- Chiar la sfârșitul săptămânii.
- Este perfect. Așa voi reuși să uit de tot și de toate. Dar ce probleme avem mai exact acolo?
- Se pare că avem niște probleme cu viile. O plagă a apărut și voi trimite un specialist să o combată.
- Este grav?
- Cam da. Am găsit pe cineva care se ocupă cu astfel de probleme. Sper să fie disponibil. Dacă este de acord vei pleca cu el spre fermă.
- Bine. Noapte bună frățioare.
- Noapte bună surioară.

Mă îndrept spre camera mea. Intru pe ușă și mă îndrept spre baie. Fac un duș relaxant după care mă pun în pat și adorm imediat.

Sunt într-un loc minunat. Păsările cântă, copacii își arată bogăția, peisajul este minunat iar cascada din fața mea este minunată. Stau pe o piatră uitându-mă la apă și la cum curge ea. Este atât de limpede încât pot să-mi văd reflexia în ea. Totul este minunat. În depărtare în apă văd o siluetă care iese la suprafața. Când îi iese capul la suprafață îl scutură,  putând să-i văd chipul său de înger. Eram în paradis. Mă uit la el și dau să plec când văd că am făcut contact cu privirea sa. Deodată îl aud strigându-mă...

- Stai. Așteaptă.

Simt deja o prezență în spatele meu și mă tot întreb cum de a ieșit atât de repede din apă. Mă întorc și atunci fac contact cu ochii săi strălucitori. Îi pot observa părul ciufulit de unde picături de apă curg pe trupul său bine făcut.

- Bună, eu sunt Johnny.
- Michelle, îmi pare bine.

Strâng mâna cu el, dar tot nu pot să-mi iau ochii de la privirea sa.

- Nu te-am mai văzut pe aici până acum. Ești în vizită?
- Se poate spune și așa. Îmi petrec vacanța la ferma familiei. Mai exact în fiecare an vin aici, doar că nu stau foarte mult timp.
- Am înțeles. Nu vrei să faci o baie. Apa este perfectă.
- Nu, mulțumesc. Cu altă ocazie.
- Bine.

Liniștea se ivește între noi și pare cam ciudat. Decid să rup liniștea deoarece puteam să observ că ne uităm unul la altul de ceva timp. Nu că m-ar fi deranjat, doar că stăteam într-o situație foarte ciudată. Eu eram îmbrăcată, iar el doar într-o pereche de pantaloni scurți destul de mulați pe corpul său. Era foarte incomodă situația.

- Plăcerea a fost a mea. Poate ieșim cândva să ne plimbăm cu caii. Ai un exemplar foarte bun.
- Mulțumesc. Poate ieșim.
- Ce spui de mâine la prânz?
- Este perfect. Te aștept la ferma Castellon.
- Ok.

Mă pupă pe obraz și mă îndepărtez de el. Urc pe cal și plec.

Deodată sunt trezită de alarma telefonului. Se pare că totul a fost un vis. Îmi pun perna în cap și țip. O strâng în brațe și spun: