Iubire destinată

Capitolul 40.

- Ce ați spus?
- Știu unde o puteți găsi.
- Vă ascult.
- Se află la spitalul de boli mintale.
- Ce? Cred că o confundați. Sora mea nu ar avea ce să caute acolo.
- Eu însămi am vorbit cu ea.
- Dar nu este posibil. Ce caută acolo? De ce nu a venit acasă?
- Sora dumneavoastră a suferit un accident cu câteva zile în urmă. A fost găsită lângă mașina sa care era în flăcări. Cea care a găsit-o a fost o polițistă. Sora dumneavoastră nu știe cine este. Se pare că suferă de o traumă severă.
- Ce?
- Nu cred că este bine să vorbim la telefon aceste lucruri. Vă aștept la spital.
- Ajung cât pot de repede.

Închid apelul și după o văd pe Sam intrând în cameră.

- Ți-am adus ceva de mâncare.
- A apărut Michelle.
- Ce?
- A avut un accident și din acest motiv nu am găsit-o.

Pe ușă intră Acacius cu o față la fel de obosită ca a noastră și se așează pe scaun.

- A apărut Michelle.
- Ce? Vorbești serios?
- A avut un accident. O polițistă a găsit-o și a dus-o la secție.
- Și unde este? De ce nu a luat legătura cu nimeni?
- Asta nu înțeleg. Sora mea este la psihiatrie.
- Ce? Ce ar căuta ea acolo?
- Nu știu. Mi-a spus că nu știe cine este. Cea cu care am vorbit este psiholoaga care s-a ocupat de cazul tău Sam. Diagnosticul său este că sora mea a trecut printr-o tragedie care a marcat-o pe viață.
- Poate Michelle este cum este, dar nebună imposibil.
- Atunci? Ce crezi că rezolvă dacă minte în privința numelui său?
- Nu rezolva nimic. Se ascunde de noi.
- Ce? Știi ce? Nu voi sta aici. Mă duc la spital. Vine cineva cu mine?
- Eu.
- Eu nu pot veni.
- De ce?
- Nu mă simt prea bine. Trebuie să am grijă de cea mică și am de rezolvat niște probleme la firmă.
- Cum dorești. Să mergem Sam.

Ajungem la spital și aștept să ajungă Lisa. O dată ce apare încep să-i pun întrebări la care nu primesc niște răspunsuri coerente.

......................................................

Asistentul mă duce în camera de joacă și mă așez la o masă. Mi-a spus că psihologul vrea să vorbească cu mine, dar nu înțeleg de ce nu a venit în camera mea. O mână cunoscută se așează pe umărul meu și înghit în sec. Mă întorc și dau de ochii fratelui meu. Mă prinde într-o îmbrățișare caldă și simt pe gâtul meu câteva lacrimi de-ale sale.

- Nu știi ce idei mi-am făcut. Am crezut că te-am pierdut.
- Ar fi fost mai bine.
- Ce? Cum poți să spui asta? Mai bine zis de ce nu le-ai spus cum te numești?
- Nu am vrut.
- Dar de ce?
- Pentru că am vrut să nu mai fiu Michelle Castellon.
- Dar de ce?
- M-am săturat să fiu acea persoană puternică care de fiecare dată se ridică de jos. Nu mai am putere și sunt sătulă să lupt.
- Știu că treci prin momente dificile. Întâi a fost Pablo, după Eduard, Victoria , toate cele cu Sam, despărțirea de Acacius...
- Nu vreau să aud de el.
- Ce?
- Pentru mine el nu există. Acacius este mort pentru mine.
- Nu o să te judec.
- A fost frumos să nu fiu Michelle Castellon pentru o săptămână. Dar nimeni nu poate juca rolul său mai bine ca mine.
- Ai dreptate. Acum hai să mergem.
- Nu vreau să plec.
- Vrei să rămâi aici?
- Am început să mă obișnuiesc.
- Tu ești nebună?
- Poate sunt.
- Voi face toate formularele. Până le termin va sta Sam cu tine.
- Este aici?
- Ea a fost cea care mi-a spus că nu ai ajuns acasă.

Fratele meu pleacă și în câteva minute vine și Sam. Mă i-a în brațe și se așează lângă mine.

- Cum te simți?
- Nu vrei să știi.
- Ce s-a întâmplat cu Acacius?
- Nici nu vreau să aud de el. M-a dezamăgit enorm de mult.
- Sunt aici cu tine. Vreau să știi că niciodată nu te voi lăsa singură.
- De ce trebuie să sufăr atât de mult? Ce am facut de Dumnezeu mă răsplătește cu atâta durere?
- Tu nu ai făcut nimic.
- Atunci? De ce sunt singura care pierde toate persoanele la care ține?
- Ce vrei să spui prin asta?
- Mă refer la Vicky, la părinții mei, la Julian...
- Toate se întâmplă cu un motiv.
- Cum ar fi?
- Nu știu să-ți spun.
- Nimeni nu poate.
- Mai trebuie să-ți spun ceva.
- Ascult.
- Damon a murit în ziua când a fost transferat la închisoare. Avea mulți dușmani acolo și au pus capăt zilelor sale.
- Și?
- Și? C este mort. Nu te va mai deranja niciodată. Totul este de trecut. Acum poți să stai liniștită. Nimeni nu-ți va mai face rău niciodată.