Iubire destinată

Capitolul 41.

- Aici aveți toate documentele.
- Mulțumesc mult.

Părăsesc biroul și ies din clădire. Urc în mașină și mă las pe spate. Analizam tot ce urma să fac și nu știam dacă este bine sau nu. Dar am făcut un jurământ și trebui să-l îndeplinesc.

....

- Bună...
- Hei...
- Tu ești SJ?

Se întoarce spre mine și mă privește atent. Câțiva fiori trec prin mine când simt privirea sa pe trupul meu, dar încerc să arăt că nu-mi pasă.

- Da, eu sunt. Cu ce te pot ajuta agent Castellon?
- De unde știi cine sunt?
- Contează?
- Nu.
- Cu ce te pot ajuta?
- Am nevoie de ajutorul tău.
- Nu înțeleg cum te-aș putea ajuta.
- Vreau să identific o persoană și am nevoie de experiența ta în calculatoare și spargere de parole.
- Nu este un loc bun să vorbim. Putem să ne vedem într-un alt loc?
- Spuneți-mi unde și voi fi acolo.
- Mâine la prânz în parcul din spatele hotelului.
- Voi fi acolo.

Mă îndepărtez de el și plec spre mașină. Trecusem printr-un moment tare ciudat, dar merita ceea ce fac. Am nevoie de ajutorul său pentru a vedea de unde primesc acele mesaje. Sunt polițistă, dar nu-mi permit să pun munca și treburile personale pe aceiași bandă. Nu ar fi corect din partea mea.

Ajung în apartament și arunc geanta pe canapea. Mă întorc cu fața spre ușă și dau nas în nas cu Sam.

- M-ai speriat.
- Unde ai fost?
- Ce întrebare e și asta? Acum trebuie să-ți spun și unde merg?
- Nu ai ieșit de șapte săptămâni din acest apartament. Nu crezi că este normal să o fac?
- Am fost să-mi iau documentele. Nu știu dacă îți amintești, dar am pierdut totul într-un accident.
- Eddie a întrebat de tine. Ca de fiecare dată i-am spus că încă nu te-ai recuperat după accident și după moartea lui Julian. Copilul nu este prost. Știe că mint.
- Unde este?
- Am rugat-o pe Rosa să îi ducă la o înghețată.

Se uită la mine de parcă ar vrea să spun ceva, dar văzând că nu o voi face o face ea.

- Nu crezi că este destul de greu pentru el să aibe un tată mort?
- Ce vrei să spui?
- Copilul ăsta are nevoie de tine. Are nevoie de mama sa.
- Și aici sunt.
- Ești, dar nu prezentă. Ai mare grijă ce vei face.
- Adică?
- Cu cât stai departe de el cu atât va uita că ești mama lui.
- Ai face bine să nu te mai gândești la relația dintre mine și Eddie. Mai bine ai avea grijă de fata ta. Ea este cea care nu te-a văzut timp de doi ani de zile.

O văd cum pleacă și îmi dau ochii peste cap. Îmi iau geanta și mă duc în cameră. Încep să strâng toate hârtiile și toate hainele de pe jos. Le pun în coșul cu rufe și termin de făcut curat în cameră. Pun poza lui Matteo pe noptieră și deasupra sa pun esarfa. Iau tableta de sub pernă și o pun în sertarul biroului. Îl închid cu cheia și mă așez în pat.

A doua zi...

- Ai întârziat.

Îi spun eu lui și acesta se așează lângă mine pe bancă.

- Oamenii ca mine suntem foarte ocupați. Acum putem vorbi liniștiți.
- Mai întâi de toate am nevoie să știu că pot avea încredere în dumneavoastră.
- Încrederea vine o dată cu cât de mult primesc.
- Vei fi plătit foarte bine.
- Spuneți.
- Este cineva care mă vrea dispărută de pe fața pământului. De mai bine de un an primesc mesaje și amenințări.
- Scuze că intervin, dar aici poliția trebuie să se implice.
- Nu o pot implica. Tot ce vreau să știu este de unde primesc acele mesaje. Vreau să știu zona sau daca se poate și locul.
- Înțeleg.
- Deci mă poți ajuta?
- Este o provocare ceea ce voi face. Accept.
- Perfect.
- De unde încep?
- Tu ești expertul.
- Ați primit mesaje doar pe telefon?
- Nu chiar. Au fost și câteva email-uri.
- Atunci am nevoie de laptopul tău. Așa îmi va fi mai ușor să caut.
- Bine. Îl voi aduce. Am nevoie de numărul tău de telefon.
- Desigur. L-am scris deja pe o hârtie. Poftim.