Iubire destinată

Capitolul 31.

După o săptămână...

- Ești pregătită?
- Mai mult de atât. Abia aștept să înceapă operațiunea.
- Poftim. Pune-o pe tine.

Îmi aruncă o vestă împotriva gloanțelor după care își pune și el una.

- Norocul fie cu noi.
- Așa să fie.

....

Era chiar în fața mea uitându-se atent la mine. Îi puteam vedea ochii foarte bine la fel ca și ce se ascunde după ei. Își scoate masca și mă privește atent.

- A trecut mult draga mea Michelle.
- Cum ai putut să-mi faci una ca asta?
- Așa cum și tu i-ai distrus viața fratelui meu. Din cauza ta este mort și nu îl mai am alături de mine.
- Despre ce vorbești?
- Nu ai știut să-l faci fericit. Când a terminat-o cu tine doar pentru că era bolnav nici măcar nu ai stat să afli care era adevăratul motiv. Dacă îi spuneai de existența băiatului acum era aici cu mine.
- Ai dreptate. Ar fi trebuit să-i spun, dar nu știam cum.
- Nu știai cum? Așa cum nici părinții mei nu știau cum să scape de mine mai repede. Prietena ta Victoria s-a băgat prea mult doar pentru a te proteja și acum este moartă. Tu ești responsabilă de moartea sa. Să știi asta foarte bine și să o ai mereu pe conștiință.
- Nu este adevărat.
- Ba da. Nu-ți fă griji. Foarte curând vei fi alături de ea. Și o dată cu dispariția ta, Eddie va merge cu mine.
- Nici să nu îndrăznești să te atingi de el. Te omor.
- Mă faci să râd. Am vrut să te văd suferind foarte mult și m-am putut bucura de acest lucru. Am vrut să te văd moartă și foarte curând se va întâmpla.
- Dacă asta vrei, aici sunt. Fă-o. Termină o dată cu mine.
- Nu o voi face eu chiar dacă ar fi cea mai mare plăcere a mea.

Un bărbat se îndreaptă spre noi și realizez că este Jacob.

- Michelle...
- Tu ce cauți aici?
- Am venit să termin ce nu am putut face acum mult timp.
- Ce?
- Ai avut noroc de acel tip. Datorită lui nu ai fost izbită de mașina mea.
- Tu ai fost?
- Tu ce crezi?
- Termină ce ai de făcut și știi unde să vii.
- Am înțeles.
- Mi-a făcut plăcere să te revăd draga mea. Ne vom întâlni în iad.

Sam începe să râdă și pleacă de lângă noi. Rămân singur cu Jacob și mă privește chiar în ochi.

- Dacă nu mă lăsai, acum nu ai fi fost în această situație.
- Ce s-a întâmplat cu tine? Cum de ai ajuns până aici?
- Tu m-ai adus în halul ăsta. Tu mi-ai distrus viața și mi l-ai luat pe Eddie. Acum trebuie să mori.

Îndreaptă pistolul spre mine și o împușcătură se aude și nu, nu eram eu cea nimerită. Jacob stătea întins pe jos la picioarele mele într-o baltă de sânge. Era împușcat în cap și deja puteam spune că este mort. Acacius vine lângă mine și încearcă să mă dezlege. Mă ajută să mă ridic și după începem să fugim de acolo. Era mult prea periculos și nu știam dacă mai sunt oameni aici.

Ajungem undeva lângă ieșire lângă celelalte patrule de poliție. Locul era înconjurat și nimeni nu putea ieși de aici.

- La pământ.

Un agent strigă și îl văd pe Acacius punându-se în fața mea. O împușcătură se aude și ceva în mine tocmai s-a rupt. O săgeată trece prin inima mea atunci când îl pe Acacius cu sânge pe fața. Mă duc repede lângă el, dar avea deja ochii închiși. Scot pistolul și îl nimeresc pe nenorocitul ăla fix în inimă. Cade peste bară și imediat îl văd lipit de ciment.

Mă apropii de Acacius, dar îmi este frică să îl mișc. Avea sânge la cap și pe toată fața.

- Chemați o ambulanță.

Mă uitam la el și nu știam ce să fac. Îmi era teamă să nu-l pierd și să rămân singură din nou. După câteva minute vine și ambulanța. Îl pun pe targă și imediat îl transportă la spital. O dată venită cu ambulanța sunt oprită de către o asistentă.